Educație

Vasile Petrache - crîmpee din viaţa unui simbol al învăţămîntului focşănean

Sorin Tudose
25 mar 2012 15490 vizualizări
Vasile Petrache este unul dintre cei mai iubiţi profesori ai liceului Cuza de odinioară u prin mîna lui au trecut nume ca Varujan Vosganian,Dănuţ Popoiu, Florinel Agafiţiei şi Dan Nichita u cu un trecut care nu convenea regimului comunist profesorul de istorie a reuşit să impună respect în toate funcţiile pe care le-a ocupat de-a lungul vieţii u “consider că istoria a avut şi rolul de a da o educaţie patriotică tinerilor. Cred că mulţi au îndrăgit această disciplină şi mulţumită mie”, mai spune profesorul focşănean

 Datorită naturii meseriei lor zeci de generaţii de elevi trec prin mîinile unui profesor. Cele mai multe cadre didactice aparţin propriului lor timp, iar peste ani şi ani doar unii profesori rămîn în conştiinţa publică drept simboluri ale învăţămîntului. Profesorul de istorie Vasile Petrache este fără îndoială un simbol al învăţămîntului focşănean. Tocmai din acest motiv credem că merită să fie cunoscut de mai tinerii focşăneni şi nu numai, mai ales că reperele morale pe care se construieşte o societate sănătoasă sînt în derivă. Vasile Petrache s-a născut în 1925, pe 14 august, în satul Vîjietoarea pe vremea cînd acesta aparţinea de comuna Mărtineşti. În satul natal a făcut şi primele clase primare după care a ajuns în Focşani, la Şcoala Normală. “Îmi aduc aminte că bunicul meu voia să mă facă preot, iar părinţii mă vedeau învăţător. Eu eram mai bolnăvicios cînd eram mic, iar bunicul văzîndu-mă aşa a zis că nu sînt bun de muncă şi că ar fi bine să mă fac preot. După ce au vorbit toţi trei, în cele din urmă au ales să mă dea la Şcoala Normală pentru a ieşi învăţător (şcoala se afla pe locul actualei Elena Doamna n. r.)”, îşi aminteşte profesorul Petrache. Aşadar, după disputele dintre părinţi şi bunic, a ajuns la Şcoala Normală, acolo unde avea să îl prindă şi fatidicul cutremur din noiembrie 1940. Deşi după cum spune el, nu a murit nimeni în acea clădire care avea şi internat, destinul sau hazardul i-au surîs de două ori. “În acea dimineaţă din noiembrie 1940 a fost cumplit, dar spre norocul nostru erau nişte elevi mai mari decît noi care făceau de planton şi care ne-au calmat şi au avut grijă de noi. Ţin minte că tavanul căzuse exact la mine în pat, doar că eu mă dădusem jos din el. La un moment dat, speriaţi fiind, am vrut să coborîm treptele, dar cineva ne-a spus să rămînem pe loc pentru că nu sînt sigure. A avut dreptate, scările s-au prăbuşit imediat. Cred că aveam vreo 14-15 ani la acea vreme”, ne-a spus Vasile Petrache.


Turnat la securitate pentru cîntece patriotice


După cutremur nu s-a mai putut locui în internat şi nici învăţa în şcoală astfel încît pentru o scurtă perioadă sera instituţiei a fost folosită ca loc de dormit, iar de învăţat se învăţa la actualul liceu “Cuza”. Pînă acolo mergeau în marş şi cîntau cîntece patriotice. “Pe al nostru steag e scris Unire”, “Vrem Ardealul”, “Trei culori”, sînt doar cîteva dintre cîntecele care răsunau în oraş, în drumul elevilor spre şcoală. “Unul dintre noi ne dădea tonul după care începeam să cîntăm. Nu de puţine ori băiatul respectiv fiind cu trecere la domnişoare se ducea şi cînta pentru ele, moment în care eu coordonam grupul. Peste ani, în 1953-1954 am fost turnat la Securitate de unul dintre foştii colegi cum că aş fi fost legionar. M-au chemat în Grădina Publică, m-am aşezat pe o bancă şi a trebuit să le spun că nu am fost în FDC (organizaţie a legionarilor n. r.). M-au mai chemat încă o dată după care le-am spus că eu nu mai vin, le spusesem deja tot ce voiau să ştie. În 1956 avea să se înscrie la facultatea de filologie la Bucureşti, bineînţeles cu mare greutate pentru că era fiu de primar, ginere de chiabur şi mai presus de toate nu avea carnet de partid. “Nu voiau să îmi dea carnet de partid pentru că nu conveneam puterii de atunci. Am reuşit de m-am înscris şi am fost coleg printre alţii cu Stan Vasile din Suraia şi cu Petrache Dima, cel care avea să reinventeze practic «Revista noastră» a liceului Unirea. Mulţumită lui ajunsese foarte apreciată în ţară şi chiar şi peste hotare”, ne-a mai spus profesorul Petrache.


“Ori îl facem membru de partid, ori scăpăm de el”


În 1962 Vasile Petrache şi-a susţinut licenţa după care a fost promovat la Biblioteca Raională, la vremea respectivă aceasta funcţionînd în Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia”. Încă nu devenise membru de partid, dar fiind un bun orator şi cu studii serioase era pus să ţină dezbateri de fiecare dată cînd era nevoie. În vara lui 66/67 a avut loc o dezbatere unde au fost invitaţi oameni de partid de la Galaţi. “Ţinusem un discurs în prezenţa mai multor reprezentanţi ai puterii de atunci. Era şi un secretar de partid de la Galaţi sau ceva în acest sens şi după ce m-a ascultat şi a aflat că nu sînt membru de partid le-a spus celor din Focşani că ori mă fac membru ori să mă dea afară de la bibliotecă”, şi-a amintit Vasile Petrache. În anii următori a fost profesor de istorie la Şcoala nr. 2, inspector şcolar pe Focşani  şi pentru o scurtă vreme director la Şcoala nr. 10. În 1974 ajunge profesor la liceul “Alexandru Ioan Cuza” de unde avea să şi iasă la pensie în 1987. “De liceul Cuza sînt cel mai legat sufleteşte pentru că acolo am lucrat cu atîţia elevi pentru care nu am fost doar profesor, ci şi prieten. Sînt mîndru de foarte mulţi dintre ei şi dacă ar fi să numesc pe cîţiva care îmi vin în minte acum, i-aş numi pe Varujan Vosganian, Dănuţ Popoiu, Florinel Agafiţiei şi Dan Nichita. Consider că istoria a avut şi rolul de a da o educaţie patriotică tinerilor. Cred că mulţi au îndrăgit această disciplină şi datorită mie”, mai spune profesorul. Petrache a încercat de multe ori să se apropie de elevi, să le fie un prieten, un confident, iar această atitudine avea să îl facă foarte îndrăgit în deceniile 7 şi 8. În 1986, cu un an înainte de a ieşi la pensie, s-a angajat la Oficiul Judeţean de Turism, unde lucra ca ghid turistic. A lucrat acolo pînă în 1994 fără să primească leafă, în schimb a avut ocazia să vadă ţara în lung şi-n lat şi să iasă şi dincolo de graniţele Romaniei. În prezent îşi scrie memoriile pe ordinatorul său, aşa cum îi spune laptop-ului şi îşi retrăieşte amintirile din tinereţe fiind foarte ancorat şi în prezentul nu tocmai roz al Romaniei. (Sorin TUDOSE)
 
Doina Lemny, mîndria profesorului Petrache


Singurul copil al lui Vasile Petrache este nimeni alta decît Doina Lemny, focşăneanca emigrată în Franţa, Paris înainte de căderea comunismului, cea care se ocupă de moştenirea culturală a sculptorului Constantin Brîncuşi şi despre care ziarul nostru a mai scris. “Sînt foarte mîndru de ea şi de ceea ce a reuşit să facă în domeniul Culturii. Reprezintă cu onoare Romania de acolo de la Paris. Recunosc că de educaţia ei s-a ocupat în mare măsură mama sa, Maria”, a spus Vasile Petrache. Acesta spune că fata lui nu a fugit din ţară din cauza comuniştilor, ci pentru că la un moment dat s-a ivit ocazia de a lucra în domeniul ales, doar că peste hotare. “Eram într-o zi la mare şi Doina ne-a spus că ar vrea să plece întrebîndu-ne ce părere avem. I-am spus că noi sîntem de acord cu orice decizie ar lua şi că vrem să îi fie bine oriunde s-ar afla. Chiar ne-a spus că ea va rămîne mereu legată de Focşani, de ţara sa natală şi că apreciază învăţămîntul nostru, Liceul Unirea”, a mai spus mîndru tatăl Doinei Lemny. (S. T.)
 
Călător în “trenul foamei”


În 1946-1947 a fost foamete mare în Moldova, iar tînărul Vasile trebuia să îşi ajute familia. Grîu pentru a face făină nu exista, banii lipseau şi ei, dar ceva trebuia făcut. Cum foametea era pronunţată în Moldova, Vasile Petrache s-a hotărît să se urce în “trenul foamei”, denumit aşa pentru că în el se urcau toţi cei care plecau în căutare de porumb, grîu din care să îşi poată face mămăligă, pîine şi să îşi încerce norocul. După cîteva zile şi nopţi petrecute efectiv pe vagon pentru că trenul era burduşit cu oameni atît înăuntru cît şi pe acoperiş viitorul profesor a ajuns undeva în zona judeţului Salaj. “Eu plecasem cu un vecin să procurăm nişte grîu, dar eram atît de strîmtorat încît nici nu aveam bani în eventualitatea în care aş fi găsit grîul. Aveam în schimb două covoare făcute din lînă foarte frumoase pe care am reuşit să le dau unei familii pentru cîteva baniţe de grîu. Ţin minte şi acum că ne-a cazat o familie, dar fiind nespălaţi şi plini de păduchi nu ne-au băgat în casă, ci într-o dependinţă. Cînd ne-am trezit a doua zi am constatat că fusesem culcaţi cu porcii, dar cum eram atît de obosiţi şi era întuneric beznă în grajd nu realizasem”, şi-a amintit amuzat de situaţia întîmplată cu mai bine de jumătate de veac în urmă profesorul Petrache. (S. T.)


Iunie 1958 Bucureşti, trei prieteni: Cotoiul (Vasile Petrache) Bibicul (Petrache Dima), ţiganul (Vasile Stan)

 

Dedicaţie de la o elevă “Pentru nobleţea sufletească şi calităţile de excelent pedagog, un ultim gest de admiraţie din partea unei foste eleve a liceului nostru” Irina Aurora cls.a XII - a A a Liceului  “Al.I.Cuza”



În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 6

Adaugă comentariu
NELA, acum 2019 zile, 19 ore, 49 minute, 16 secunde
sunt foarte ucuroasa ca am citit acest reportaj domnul profesor PETRACHE mi-a fost diriginte in anii1979-1981 tot respectul pentru dumnelui.Am tot intrebat de dansul anumite persoane din Focsani dar citeste integral
Dana, acum 2372 zile, 18 ore, 12 minute, 6 secunde
Am fost eleva domnului prof. Vasile Petrache la Lic. " Al. I. Cuza " ( 1978 - 1982 ) . Domnul Petrache a ramas in memoria mea afectiva ca proptotipul profesorului ideal - o personalitate de citeste integral
@Prof.Mindrescu Enache, acum 2373 zile, 9 ore, 12 secunde
Profesorul Mandrescu un neo-comunist, un oportunist...Oare domnul profesor Vasile Petrache l-a invatat sa bata elevii golaneste prin viile Urechestiului pe timpul cand elevii erau obligati sa citeste integral
@ Mandrescu Enache, acum 2373 zile, 10 ore, 27 minute, 2 secunde
mah omuletule (om ar fi prea mult iar OM ar fi de-a dreptul monumental!), ceea ce nu ai putut invata de la Domnul (cu majuscula, din respect) Petrache este integritatea morala, corectidudinea si citeste integral
Prof.Mindrescu Enache, acum 2373 zile, 20 ore, 36 secunde
Un excelent articol dedicat unui model de profesor si unui om de caracter!Sunt profund recunoscator profesorului Vasile Petrache pentru evolutia carierei mele didactice.Asemenea personalitati merita citeste integral
mircea marian, acum 2374 zile, 6 ore, 1 minut, 31 secunde
Mai Sorine, se spune zeci de promotii. O generatie are 35-40 de ani!
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.