Educație

Amintiri despre învăţătorul Ştefăniţă Lechea, „Sfîntul din Roşchila”

Valentin Muscă
23 feb 2012 12254 vizualizări
Originar din Negrileşti, a trăit ca un patriarh în Muntele Roşchila, înconjurat de mii cărţi, pian şi vioară u a cunoscut inteligentzia şi marii duhovnici dinainte de 1989

Vrancea este mai săracă, „Sfîntul din Roşchila” – Ştefăniţă Lechea a trecut în lumea veşniciei. Omul care a avut curajul să înfrunte regimul comunist cu pianul şi să trăiască asemenea unui patriarh veterotestamentar în inima Munţilor Vrancei a plecat spre lumea celor fără de moarte, lăsînd contemporanilor o poveste de viaţă cum rar mai putem întîlni. Fiu de ţărani din Vrancea eternă, a copilărit în paradisul familiei, urcînd în vacanţe, alături de pruncii din sat, la tîrla familei de pe Roşchila. Autodidact, Ştefăniţă Lechea nu a absolvit Oxfordul, nici n-a avut magiştri faimoşi, dar a primit la naştere darul cititului şi al meditaţiei, care l-au transformat într-un personaj romanesc, o curiozitate pentru consăteni, o ciudăţenie pentru oamenii de litere şi pentru studenţii Facultăţii din Teologie din Bucureşti, unde ajunge ca student, la vîrsta de 70 de ani, în anii 90. Despre „Sfîntul din Roşchila” s-ar putea scrie o emoţionantă biografie, cum s-ar putea realiza un documentar excepţional. Cu o viaţă de peregrin, paşii negrileşteanului au trecut pragul marilor duhovnici români, dar şi ai spiritelor tutelare, în anii cînd gîndirea era arestată, iar Hristos suferea în celulă. Prinşi în nimicurile care ne macină sufletele, nu facem decît să redactăm necroloage şi evocări, iar despre sufletele celor din categoria învăţătorului Ştefăniţă Lechea ne amintim decît atunci cînd pleacă dintre noi. Pentru a nu transforma acest articol într-un necrolog l-am rugat pe prof. Costică Neagu să ne spună cîteva rînduri, ca amintirea celui care sfida regimul cu pianul să fie cît mai autentică.

„Am copilărit în lumina spiritului Domniei sale”

„Pot spune că am copilărit în lumina spiritului Domniei sale şi asta datorită faptului că tatăl meu avea o proprietate chiar în Roşchila, aproape de Domnul. El avea pămîntul mai la deal de noi. L-am văzut deseori seara mai devreme sau mai tîrziu trecînd în pas sprinten, desculţ şi cu pantofii în mînă, mergînd la tîrla lui. Uneori oprea pe la noi, bea o cană cu apă, mai stătea la vorbă cu tata şi pleca mai departe. Eu mă întrebam cum de nu i-o fi urît lui Domnu să meargă seara prin pădure. Tata spunea - «cui îi e urît se spală pe ochi…!», iar eu nu înţelegeam cum poate cineva să scape de frică dacă se spală pe ochi. Nu l-am avut învăţător pe Domnu, dar cînd am crescut mai mărişor am avut ocazia de multe ori să merg cu el către Roşchila. După ce ne depărtam de sat, îmi spunea cum se numeşte fiecare deal sau munte, a cui e fiecare tîrlă pe lîngă care treceam, îmi povestea multe întîmplări din vechi. Mai tîrziu cînd eram elev la Şcoala Pedagogică de la Galaţi şi începusem şi eu să «scîrţîi» la vioară, mă chema pe la el la deal şi cîntam un fel de duet, eu la vioară şi el la pian, cîntece pe care el le compunea, dar pentru care scria şi versurile. După ce am absolvit Şcoala Pedagogică, am fost cîţiva ani coleg de cancelarie la Negrileşti, chiar am lucrat la o clasă paralelă cu dînsul.Domnul nu făcea lecţiile chiar cum învăţasem noi la şcoală, dar eram surprins să constat că elevii săi erau foarte bine pregătiţi.

Uneori renunţa la cîte o lecţie, îşi lua vioara şi pleca în drumeţie cu clasa. Prin anii 1970, cînd CAP-ul a vrut să-i ia pămîntul său de la Roşchila, pe motiv că în prima sa tinereţe ar fi semnat o cerere de intrare în colectiv s-a făcut foc şi pară şi s-a ridicat făţiş împotriva regimului. Cei de la învăţămînt de la judeţ au zis că-i «plecat»… Ştiu că pînă la urmă a fost lăsat în pace şi datorită intervenţiilor care s-au făcut de «sus», dar mai ales de revista Flacăra a lui Adrian Păunescu”, ne-a spus prof. Costică Neagu. La mărturisirile prof. Costică Neagu, cuvintele noastre sînt de prisos. Spunem doar că marile spirite le înţelegem atunci cînd nu mai sînt printre noi. Adio, Domnule Învăţător Ştefăniţă Lechea, Patriarh al Vrancei Eterne! (Valentin MUSCĂ)
 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 3

Adaugă comentariu
Mocanu, acum 4441 zile, 12 ore, 59 minute, 33 secunde
Daca dl Stefanita ar fi fost primar PDL sau PSD si-ar fi dus batranetea la hotel de 5stele.Acest popor nu stie sa-si pretuiasca valorile ,ci pe neobarbari cu infuenta.
Neagu Violeta, acum 4442 zile, 4 ore, 9 minute, 31 secunde
Dumnezeu sa-i tina tarana usoara!
Catalin Mocanu, acum 4442 zile, 11 ore, 4 minute, 2 secunde
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.