Ion Conea, „Vrancea”
O carte cît o Bibliotecă. Aşa am putea caracteriza una din cele mai importante lucrări despre geografia Vrancei, publicată acum aproape două decenii la prestigioasa Editură a Academiei Române, din păcate puţin cunoscută şi tot atît de puţin folosită de autorii de ”monografele”. ”Vrancea. Geografie istorică, toponimie şi terminologie geografică” (Bucureşti, 1993), publicată postum, la douăzeci de ani de la dispariţia autorului, este o Biblie a toponimiei geografice vrîncene, o lucrare fundamentală pentru înţelegerea numelor de locuri din spaţiul în care trăim. Rod al cercetărilor a jumătate de secol, în care savantul a urcat şi coborît în lung şi-n lat dealurile Vrancei, lucrarea – deşi finalizată cu patru decenii în urmă – este de actualitate, atît prin vastul material care a stat la baza redactării sale, cît şi prin bibliografia de specialitate. „Experienţa dobîndită de Ion Conea în cei aproape 50 de ani de cercetare în domeniile geografiei istorice şi toponimiei i-au permis să treacă mult dincolo de hotarele Vrancei, să facă legături şi să pună în lumină, atunci cînd analizează fapte din Vrancea, multe exemple din numeroase regiuni ale României”, scrie istoricul Nicolae Stoicescu în Introducerea lucrării. Autor a peste o sută de volume de specialitate, recunoscut pentru meritele sale în elucidarea multor toponime ”obscure”, Ion Conea a dăruit vrîncenilor o carte cît o Bibliotecă. Păcat de contemporanii care răstignesc istoria locurilor şi aşezărilor vrîncene prin tot felul de monografele, dar nu se apleacă asupra cercetărilor acestui savant, care a descoperit de mult roata pe care aceşti monografi de ocazie cred că au inventat-o. O reeditare a ”Vrancei” lui Ion Conea ar fi cel mai bun cadou pentru cei care îndrăgesc acest judeţ nefericit şi un anticorp împotriva maculaturii care iese periodic cu ISBN şi ISSN din editurile şi tipografiile vrîncene. (Valentin MUSCĂ)