Educație

Crăciunul este sărbătoarea bucuriei şi nu a burţilor pline!

Cu Naşterea Domnului începe istoria creştinismului şi a vieţii lui Iisus Hristos u este singura sărbătoare creştină pe care toate Bisericile o prăznuiesc în aceeaşi zi u simbolurile româneşti ale Crăciunului sînt colindele şi cîntecele de Stea u imaginea Moşului Crăciun este simbolul lunii cadourilor şi bucuria comercianţilor din toată lumea u această imagine este aşa de populară încît a fost interzisă în unele ţări musulmane u dar înainte de toate, Crăciunul este sărbătoarea bucuriei şi nu a opulenţei, iar aceasta nu o putem trăi atîta timp cît cei de lîngă noi nu au ce pune pe masă

„În timpul acela a ieşit poruncă de la Cezar August să se facă recensămînt în toată lumea. Recensămîntul acesta s-a făcut întîia oară pe cînd Quirinius era guvernator în Siria. Toţi se duceau să se înscrie, fiecare în cetatea lui. Iosif s-a suit şi el din Galileia, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, numită Bethleem, pentru că era din casa şi din familia lui David să se înscrie împreună cu Maria, care era logodită cu el şi care era însărcinată. Pe cînd erau ei acolo s-au împlinit zilele cînd trebuia să nască. Şi ea a născut pe Fiul cel întîi născut, L-a înfăşat în scutece şi L-a culcat într-o iesle, pentru că în casa de poposire nu era loc pentru ei” (Luca II, 1-7). Aşa începe istoria creştinismului şi a vieţii pămîntene a Fiului lui Dumnezeu, o istorie petrecută acum două mii de ani, pe timpul cînd romanii ocupau Iudeea şi făceau recensămîntul populaţiei. Naşterea Domnului povestită de Apostolul Luca ne dă toate detaliile de care oricine are nevoie pentru a fixa în timp şi spaţiu evenimentul naşterii Fiului Omului şi risipeşte orice îndoială privind data şi locul naşterii. Avem o descriere aproape jurnalistică a evenimentului, cu toate precizările, ca informaţia să fie credibilă. În jurul descrierii Naşterii din cele patru Evanghelii s-au născut toate legendele şi istorisirile mai mult sau mai puţin verosimile legate de naşterea lui Iisus Hrisotos. Cu timpul, comunităţile creştine din Asia Mică şi bazinul mediterareean au dezvoltat fel de fel de obiceiuri locale, devenite cu timpul adevărate practici liturgice, unele intrînd chiar în tradiţia Bisericilor locale. Aşa au apărut toate obiceiurile care preced Naşterea Domnului, de la colindat pînă la urăturile de sfîrşit şi început de an, pentru că pînă în secolul IV, Crăciunul se sărbătorea cu Boboteaza, în primele zile ale anului şi era sinonim cu începutul unui nou an.

Crăciunul, simbolul copilăriei

Nu există sărbătoare la români care să amintească mai mult de anii lipsiţi de griji ai copilăriei ca noaptea de Crăciun, mai ales pentru românii din mediul rural, unde Crăciunul se trăia la o altă dimensiune, în care lumea magilor devenea pentru o seară lumea copiilor necăjiţi de la ţară, dar plini de inimă şi vise, pentru o lume mai bună. Cînd spunem Crăciun ne gîndim înainte de masa plină cu tobă, cîrnaţi şi şorici, la seara magică de Crăciun, la nopţile cînd Moşul ne aducea bradul împodobit, la serile cînd aşteptam cu emoţii, copii fiind, pe Moş Ajun şi Moş Crăciun să sosească la fereastră cu inegalabilul „Moş Ajun şi Moş Crăciun au sosit de prin nămeţi şi aduc daruri multe la fetiţe şi băieţi”. Mai mult decît Paştile sau Cinzecimea, Crăciunul este sărbătoarea prin excelenţă a sufletului neamului românesc pentru că Naşterea Domnului este sărbătoarea unui eveniment petrecut în ieslea din Bethleem, o sărbătoare a simplităţii, a bucuriei trăită la stadiul elementar, lipsit de lucruri sofisticate. Aşa trebuie să înţelegem şi tot folclorul românesc născut în jurul Naşterii Domnului, folclorul unui popor de păstori, ca păstorii din jurul ieslei în care s-a născut Iisus Hristos. De aici şi frumuseţea colindelor şi originalitatea acestora în comparaţie cu sobrietatea muzicii de Crăciun, întîlnită în ţările Occidentale. Din acest motiv colindele de Crăciun şi cîntecele de Stea sînt considerate expresia sublimă a genialităţii poporului român şi depozitarul suferinţei şi bucuriei acestuia. De aceea, dacă dorim vreodată să înţelegem sufletul românesc trebuie să luăm o carte de colinde şi cîntece de Stea.

Crăciunul, cea mai comercială sărbătoare creştină

În mod paradoxal, datorită asocierii ideii de cadou cu personajul Moş Crăciun şi mercantilizării acestui moment religios, Crăciunul a devenit cea mai comercială sărbătoare creştină de peste an, bucuria tuturor comercianţilor, care vînd în cîteva zile care preced Crăciunul cît în cîteva luni. Imaginea Moşului Crăciun bate de departe imaginea iepuraşului „pascal” şi numai o privire pe lumea virtuală ne arată că Moş Crăciun este persoanjul cel mai popular pe internet. Nu este ţară în lume unde să nu existe cel puţin un site dedicat Crăciunului. De la www.craciunul.org şi www.craciunul.net, pînă la www.craciunul.ro, www.vivenoel.com, www.pere-neol.com, chez.le.pere.noel.free.fr şi www.craciunul.com, sute de site-uri ne invită să descoperim povestea Crăciunului şi toată imagologia legată de acest moment. Din acest punct de vedere, Moş Crăciun – sau echivalentul francez Pere Noel ori american Santa Claus – este regele neîncoronat al netului, simbolul unei lumi care trăieşte şi cumpără sub magia acestui personaj cu imagine de bunic înţelegător şi darnic.

Crăciunul, sărbătoare a ecumenicităţii

Într-o lume divizată economic în ţări bogate şi ţări sărace, Crăciunul este o sărbătoare a ecumenicităţii, insistînd pe ideea unui case unice a tuturor creştinilor. Nu întîmplător toate comunităţile creştine de pe toate meridianele sărbătoresc Crăciunul la aceeaşi dată, în ciuda teologilor care tot restul anului nu fac decît să dividă aceste Biserici, arătînd diferenţele dintre confesiuni şi nu părţile comune, care ne apropie. Crăciunul a rămas după două milenii de polemici creştine, sărbătoarea Bisericii Una, aşa cum era pe vremea Sfinţilor Apostoli, spre bucuria creştinilor simpli, care pot sărbători împreună Naşterea Domnului. Poeţii din toată lumea i-au dedicat versuri geniale şi nu este popor creştin unde să nu existe cel puţin un florilegiu de poeme de Crăciun. Sigur că timpul şi-a pus amprenta asupra sărbătorii şi Crăciunul zilelor noastre nu mai este Crăciunul de altădată. Cărţile poştale online au luat locul vechilor cărţi poştale şi felicitările de Crăciun şi Anul Nou au ajuns obiecte de muzeu. Însă modelele sînt trecătoare, Moş Crăciun rezistă mofturilor şi hachiţelor generaţiilor zilelor noastre, iar frumuseţea colindelor româneşti nu poate fi înlocuită de „O Tannenbaum” sau „Jingle Bells”. Ca în fiecare an, „Ziarul de Vrancea” urează tuturor cititorilor un Crăciun fericit, să vă bucuraţi de liniştea serii de Crăciun şi să ne gîndim şi la cei care în aceste zile nu au ce să pună pe masă, la cei bolnavi, uitaţi prin spitale şi azile de bătrîni sau pur şi simplu la neputincioşii la care nimeni nu le mai trece pragul. Crăciunul este sărbătoarea bucuriei şi nu a opulenţei, iar aceasta nu o putem trăi atîta timp cît cei de lîngă noi nu au o bucată de pîine pe masă! (Valentin MUSCĂ)

---