Scrisoare deschisă Prefectului Sorin Hornea
Stimate domnule Prefect,
Am aflat cu surprindere că hemoragia monografelelor care au schimonosit istoria localităţilor vrâncene în ultimul deceniu a ajuns şi la Instituţia Prefectului, iar gîndul domniei voastre este să susţineţi apariţia unei astfel de lucrări. Tot respectul pentru această idee şi toată consideraţia pentru un asemenea demers instituţional. Numai că, o monografie nu este o cărţulie scrisă în cîteva luni, în care găsim amestecate nume de morţi şi răniţi, pomelnice de eroi şi mame eroine, liste de absolvenţi, chipuri de primari şi prefecţi, informaţii compilate din dicţionare şi cataloage de documente, aşa cum sunt bună parte din pseudomonografiile localităţilor vrâncene, scoase pe bani publici de primari care nu au citit în viaţa lor o carte. O monografie nu este o cărţulie în care sunt înşirate titluri de documente, pe care autorii nu le-au văzut în viaţa lor, nici o plastografiere de hîrţoage fotografiate digital sau imagini furate de pe Internet. O asemenea lucrare nu este la îndemîna oricui, iar redactarea unei monografii se face de către un colectiv de autori avizaţi, specialişi în domenii de bază ca sociologie, istorie, economie şi etnografie. Nu vreau să vă transform visul în coşmar, ci doresc prin această scrisoare deschisă să vă pun în gardă pentru a evita un eşec de proporţii şi să nu deveniti “patronul” unui proiect falimentar din punct de vedere ştiinţific. Probabil, influenţat de kilogramele de maculatură care a invadat instituţiile publice după 1989, aveţi falsa impresie că Vrancea este o ţară de monografi, care aşteaptă la poarta Prefecturii comanda pentru o Monografie a Judeţului Vrancea. Vă anunţ pe această cale că singura monografie a unei localităţi vrâncene, scrisă după canoanele Scolii de Sociologie Românească este monografia satului Nereju. Restul sunt doar schiţe monografice, unele chiar bine închegate, dar nu monografii. Or, pentru realizarea acestei lucrări a fost nevoie de o echipă complexă de specialişti din domenii diferite, de ani buni de muncă pe teren şi de alţi ani pentru prelucrarea materialului în vederea publicării, material cules şi prelucrat după norme precise. (A se vedea doar Henri H. Stahl, Tehnica monografiei sociologice, 1934). Aşa a ieşit dle Prefect, Nerej, un village d'une region archaique (3 volume, 1939). Si nu este decît monografia unui sat vrâncean! Dacă Instituţia Prefectului vrea să susţină elaborarea unei monografii a judeţului Vrancea, trebuie să parcurgă următoarele etape: Primo: să asigure finanţarea lucrării, care implică serioase costuri de documentare, pe teren şi în arhive; Secundo: să consulte specialiştii Institutului de Sociologie şi cei ai Institutului de Antropologie “Francisc Rainer” ai Academiei Academiei Române; Tertio: să lanseze o sesiune de proiecte şi să formeze cu aceşti specialişti un juriu pentru alegerea celui mai bun proiect, iar proiectul cîştigător să-l perfecţioneze cu sprijinul acestora ; Quatro: să asigure logistica elaborării acestei lucrări şi să-i acorde un termen de minimum 2-3 ani pentru documentare, procesare şi elaboare. Nu vreau sa vă dezamăgesc cu aceste rânduri, ci pur şi simplu să vă amintesc că o monografie nu este un eseu sau ceva asemănător, scris din amintirile bătrînilor sau arhivele prăfuite din primării sau Prefectură, ci un studiu complex, elaborat de specialişti avizaţi, cu serioase cunoştinţe în domeniu, nu autori de monografele scrise de la Paşti la Crăciun, prezentate cu lăutari, tămîie şi “veşnica pomenire”, udate cu must şi lansate la Căminul Cultural de Ziua Comunei.
Cu toată stima, Romeo-Valentin Muscă, PhD