Paisie, călugărul care a trezit Ortodoxia din amorţire
Recuperarea tradiţiilor şi revenirea la izvoare au fost principiile care au dus la renaşterea teologică şi spirituală a comunităţilor creştine din ţările Române, Rusia, Grecia, Bulgaria şi Serbia. Intrat după secolul XV sub dominaţia Otomană, creştinătatea răsăriteană se afla în secolul al XVIII-lea într-o stare decadentă din toate punctele de vedere. Pe acest fond, ucraineanul Paisie, născut în anul 1772 la Poltava, a ajuns pe Valea Rîmnicului, unde l-a întîlnit pe Vasile de la Poiana Mărului, care l-a iniţiat pe drumul duhovniciei. Sub influenţa acestuia s-a călugărit şi a descoperit scrierile tainice şi Rugăciunea Inimii. În excursul său spiritual a vieţuit o perioadă şi la mănăstiririle Vărzăreşti, Poiana Mărului şi Dălhăuţi. S-a stabilit în cele din urmă la Mănăstirea Neamţ, pe care a transformat-o în cel mai puternic centru duhovnicesc, dar şi cultural din vremea sa. Sute de călugări din toate ţările ortodoxe lucrau la traducerea textelor, la tipărirea şi difuzarea lor încît Mănăstirea Neamţ a fost în perioada vieţii sale un far al creştinismului răsăritean. Meritul său este şi acela că a reuşit să adune cele mai importante texte duhovniceşti şi să publice celebra Filocalie. A părăsit această lume în 1794, iar numele său este astăzi sinonim cu cel mai important curent de renaştere duhovnicească din istoria Bisericii Româneşti- paisianismul. (Valentin MUSCĂ)