Elena, sahista Liceului Pedagogic, tinteste la europene si mondiale
Elena Adelaida Toma, eleva in clasa a IX-a la Liceul Pedagogic "Spiru Haret" Focsani, isi face loc, usor dar sigur, printre sahistii performanti. Saptamina viitoare ne va reprezenta judetul pentru a treia oara la Olimpiada Nationala de Sah, ce va avea loc la Slatina, dupa care promite sa ia cu "asalt" si europenele din Bulgaria, dar si mondialele din toamna din Brazilia. Este dorita de zeci de cluburi atit din tara, cit si din strainatate. De altfel, in urma cu doi ani a primit si o bursa la un club din Franta, pe care a fost nevoita s-o refuze din cauza virstei fragede. A descoperit lumea sahului din intimplare, pe vremea cind era eleva in clasa I. "Invatatoarea ne-a intrebat cine este interesata sa joace sah. Eram curioasa asa ca am inceput sa joc. Eram cea mai slaba, ma batea toata lumea. Abia in clasa a III-a am cistigat primul concurs, unde tin minte ca am primit un plic cu bani. Nici macar nu l-am deschis. Am fugit repede sa-i spun mamei c-am cistigat. I-am spus sa pastreze ea banii, pentru ca pe mine nu ma intereseaza decit ca in sfirsit am cistigat si eu ceva", ne-a povestit tinara. Cel care i-a insuflat dragostea pentru tabla cu patratele in alb si negru a fost Mihai Strimbu, fost presedinte al Clubului Olimp Focsani, care pina de curind a si pregatit-o. "Jucam cot la cot cu el. Mi-a spus ca pur si simplu nu mai are ce sa ma invete. El nu a facut sah de performanta, il facea din placere", ne-a spus Elena. De peste un an de zile, lucreaza singura. Profesor i-a ramas doar tabla dupa retragerea lui Mihai Strimbu. Fara nici un fel de pregatire, insa, s-a calificat in lotul national al Olimpiadei de Sah, unde se va lupta cu sute de tineri din toata tara. "Nu m-am pregatit anul acesta, pentru ca nu mai am cu cine. Am schimbat si cluburile, am trecut de la CS Speranta la CSM Focsani, care imi sponsorizeaza multe concursuri. De obicei, parintii mei plateau tot. E pacat, pentru ca sint multi copii care pot face performanta, dar care nu au cu cine sa se pregateasca. Mie imi mai ramin doar cele trei ore pe zi in care joc sah, sau partidele cu sora si tatal meu", marturiseste Elena.
Timpul nu are limita in lumea sahului
Un joc de sah poate dura citeva minute sau citeva ore, in functie de pregatirea jucatorilor sau, de ce nu, de dispozitia acestora. Poate parea de necrezut, dar au existat jocuri in care a fost necesara o singura mutare. Cea mai lunga partida a Elenei a tinut-o nemiscata pe scaun timp de sapte ore. E ca si cum ai citi o carte buna pe care nu poti sa o lasi din mina. "Se intimpla acum doi ani, la un concurs international in Franta, unde am primit si bursa sa ramin. Nu am facut-o insa, eram prea mica. Primul gind care imi trece prin cap cind ma asez pe scaun, este «E mai bun ca mine?». Nu-mi place cistigul usor. Ma plictisesc cind joc cu cineva mai slab ca mine si s-a intimplat sa pierd asa. Pling cind pierd vreo partida. Si baietii de 20 de ani pling la sah", recunoaste amuzata Elena. Dupa cum ne spune si ea, important nu este sa cistigi, ci cum o faci. "Imi notez fiecare mutare in parte intr-un joc. Le analizez si acelasi lucru face si antrenorul tau. Sint zeci de variante de mutari si tu trebuie sa iti anticipezi adversarul si toate mutarile lui. Deschiderea, primele zece mutari, le inveti in ani buni de zile", ne-a spus tinara sahista. In 2004, pe cind avea opt ani, a participat prima data la Campionatul National de Sah, desfasurat la Predeal. A fost "iesirea din umbra", dupa cum spune si ea, momentul cind cluburi mari din tara au inceput s-o ia in vizor. Si profesoara ei de sport, Constanta Caltun, care o va insoti la Olimpiada Nationala de Sah de saptamina aceasta, ii prevede un viitor stralucit in lumea "sportului mintii".
Sahul, "microbul" care i-a "infectat" toata familia
Dupa ce s-a indragostit de sah la numai sapte ani, Elena i-a atras in lumea "sportului mintii" si pe sora si tatal sau. "Dupa ce am inceput sa jucam si eu si sora mea, a inceput si tata. Joaca mai mult decit noi acum si s-a facut si arbitru de sah", ne-a spus amuzata eleva. Recunoaste ca Andreea, sora ei in virsta de 13 ani, e un talent innascut. Face furori pe oriunde merge, cluburile de sah din toata tara ii bat la usa, doar ca ei nu prea ii place asa mult. "Are un talent extraordinar. Toata lumea ii spune asta. Mutarile pe care eu le-am invatat in ani de zile, ea le face intuitiv. N-a citit nici o carte de sah, nu se pregateste deloc si, totusi, stie. Nu-i place asa mult sahul si nici n-are rabdare. Daca o tii prea mult pe scaun, innebuneste. Se plictiseste si face mutari gresite intentionat, pentru a pierde. Orice, numai sa nu mai stea pe scaun", spune aceasta. Si totusi, o adolescenta de 15 ani are alte indeletniciri si alte moduri de a-si ocupa timpul. De ce sahul? "Te ajuta sa vezi altfel lucrurile. Te face mai calma, iti pune gindurile si ideile in ordine, iti dezvolta orientarea. La baza trebuie sa ai multa imaginatie si trebuie sa-ti placa tare mult sa stai ore intregi pe scaunul ala. Vreau sa ajung campioana mondiala. Vreau sa vad cum e!", marturiseste Elena. (Gabriela DRAGHICI)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
