Teodora Fîntînaru, (In)semne ale cartii vechi romanesti
In sfirsit o carte de autor, o lucrare stiintifica redactata de un director al unei institutii din judet, o raritate in peisajul functionaresc vrincean, unde singura calitate pentru a fi director este carnetul de partid. Profesorul Teodora Fintinaru, directorul Bibliotecii Judetene "Duiliu Zamfirescu" face exceptie de la regula si demonstreaza ca in spatele unui director poate fi si un rafinat cercetator. "Vitralii patinate. (In)semne ale cartii vechi romanesti" (Ed. Andrew, Focsani, 2010) este una din rarisimile lucrari serioase aparute in 2010 pe piata editoriala vrinceana, inundata de o maculatura de prost gust. "Recitind, cu pupilele marite de intensitatea atentiei, textele literaturii noastre vechi, Teodora Fintinaru ne ofera o carte delectabila, cu observatii docte despre lumea de Ieri si trimiteri aluzive la cea de Azi", spune in Prefata lucrarii distinsul universitar Ioan Adam. Volumul este fructul cercetarilor unei persoane pasionate de literatura romana veche si aduce in epoca omului digital farime dintr-o alta lume, aceea a semnelor timpului eternizate pe carti vechi romanesti. Alcatuita din cinci parti, lucrarea ne plimba de la bibliotoposuri iconografice si biblioestetica, la predoslovie ca instrument de educatie, simbolistica si textele stemelor domnitorilor romani. Cartea Teodorei Fintinaru este inainte de toate o invitatie la o lectura culta, intr-o lume din secolele XVII-XVIII, la descoperirea inceputurilor literaturii si filosofiei valahe. Lucrarea cercetatoarei poate fi citita si ca o apologie a intelepciunii romanesti, privita prin textele sapientiale ale predosloviilor, discursurilor si a celorlate texte vechi, prin care provinciile de la nord de Dunare, aflate sub suzeranitate Otomana, au incercat jumatate de mileniu o disperata sincronizare cu lumea culta a Occidentului. "Vitralii patinate" nu este o carte despre texte moarte, cum s-ar putea exprima generatia messengista, ci o adevarata "Floare a darurilor", cum numeste, simbolic, Prefata lucrarii, universitarul Ioan Adam. (Valentin MUSCA)