Sfîntul Maxim Marturisitorul
Cunoscut ca sfintul inchisorilor bizantine pentru curajul de a-L fi marturisit pe Hristos asa cum L-au martuirist apologetii, teologii si martirii primelor veacuri, Sfintul Maxim Marturisitiorul a fost aparatorul teologiei crestine amenintate de imixtiunile ereticilor si imparatilor bizantini. Nu este o intimplare faptul ca apelativul sau este "Marturisitorul" sau "Confesorul", pentru ca a pus toata stiinta in apararea teologiei crestine. Mai putin cunoscut astazi din cauza invaziei unei maculaturi pseudo-teologice, pe care editurile crestine ne-o livreaza dupa 1989, Sfintul Maxim Marturisitorul a trait intre 580-662 si a fost prin viata si activitatea teologica cel mai puternic adversar al celor care incercau sa modeleze teologia crestina dupa interesele vremii. Umilit, exilat, prigonit, condamnat la ani grei de temnita, Sfintul Maxim nu cedeaza, marturisindu-L pe Hristos asa cum L-au marturisit martirii in epoca persecutiilor. Refuzind titlul de Patriarh al Constantinopolului, care implica renuntarea la marturisirea de credinta niceo-constantinopolitana, sfintului i se taie limba sa nu mai poata vorbi si mina dreapta sa nu mai scrie. Mutilat, parasit de Biserica, este din nou exilat, murind singur, ca Hristos pe cruce. Acesta este portretul unuia din cei mai importanti teologi bizantini pentru care onorurile vremii nu inseamnau nimic. In acelasi timp poate fi un exemplu pentru monahii si episcopii din zilele noastre care fac sluji pe linga politicieni si oameni de afaceri, acordindu-le diplome, insigne si cruci episcopale. (V. MUSCA)












