1 Decembrie 1918, ziua sfînta a neamului romanesc
1 Decembrie 1918 este ziua care a schimbat istoria romanilor si a deschis drumul spre formarea statului national unitar roman, in granitele caruia au fost cuprinsi, pentru prima data, romanii din toate provinciile istorice. Pe 1 decembrie 1918, in timp ce Regele Ferdinand revenea in capitala dupa doi ani petrecuti alaturi de refugiati, la Iasi, la Alba Iulia se desfasura Marea Adunare Nationala. In fata celor peste 100 de mii de persoane, din care 1228 delegati din teritoriile romanesti, Vasile Goldis a citit memorabila Proclamatie a Unirii: "Adunarea Nationala a tuturor romanilor din Transilvania, Banat si Tara Ungureasca, adundati prin reprezentantii lor indreptatiti la Alba Iulia, in ziua de 1 Decembrie 1918, decreteaza unirea romanilor si a tuturor teritoriilor locuite de dinsii cu Romania. Adunarea Nationala proclama indeosebi dreptul inalienabil al natiunii romane la intreg Banatul cuprins intre riurile Mures, Tisa si Dunare". Inceputul facut prin Proclamatia de la 1 Decembrie a fost confirmat de Tratatul de la Trianon din 1920 si incoronarea Regelui Ferdinand la Alba Iulia, pe 15 octombrie 1922, in catedrala Reintregirii. Cu incoronarea Regelui Ferdinand, dorinta de veacuri ale romanilor, de a trai in aceeasi tara, a devenit realitate.
1 Decembrie, zi sacra a romanismului
Asa cum Declaratia de Independenta din 4 iulie 1776 a celor treisprezece colonii americane este actul fondator al Statelor Unite ale Americii, despre care americanii vorbesc cu respect si mindrie, Proclamatia de la Alba Iulia ar trebui sa fie privita ca momentul fondator al statului roman modern. Dupa Unirea din 24 ianuarie 1859 si Razboiul de Independenta din 1877-1878, 1 Decembrie 1918 a insemnat implinirea viselor si crezurilor generatiei pasoptiste si a scriitorilor romantici in frunte cu Mihai Eminescu. De aceea, 1 Decembrie 1918 a fost clipa cea mai glorioasa al spiritului romanesc, un moment rarisim in viata unui popor care a stat mai toata istoria sa la umbra si sub cizma vecinilor, fie ei rusi ortodocsi, austrieci sau turci.
Importanta acestei zile a fost recunoscuta de la inceput de toti oamenii politici, indiferent de regim sau partid. Pina in 1948 romanii au avut ca Zi Nationala, Ziua Regelui, pe 10 Mai, dupa alungarea Regelui, comunistii au impus 23 august si abia dupa lovitura de stat cu iz de Revolutie din decembrie 1989, 1 Decembrie a fos aleasa ca Zi Nationala.
1 Decembrie, zi trista si rece, iubita doar de politicieni
Cu exceptia unor defilari facute in sila de ceea ce a mai ramas din Armata Romana, de 1 Decembrie 2010 nimic nu aminteste ca este Ziua Nationala. Nici urma de drapel arborat la institutiile de stat, nici cocarde tricolore, nici muzica si voie buna in casele romanilor. Nu mai vorbim de atmosfera de sarbatoare, asa cum s-ar cadea in ziua in care un popor obidit s-a trezit la viata si a impus pe harta Europei un stat care avea intre frontierele sale romanii din toate provinciile. Daca la popoarele civilizate, Ziua Nationala este una traita cu exuberanta si bucurie, la noi, la romani, Ziua Nationala este una ca oricare alta, de care se bucura doar bugetarii pentru ca nu merg la munca, iar politicienii intra pentru 12 ore in campanie electorala. In rest, o mare tristete, frig prin buzunare si raceala in suflete, pensionarii privesc disperatii la pensia pe care Guvernul a pus ochiii, mamele sint obligate sa duca plozii la crese si sa plece la munca, tinerii asteapta sa implineasca 18 ani sa emigreze, iar noi, cei care va incurajam sa nu renuntati sa visati la o lume mai buna, va rugam sa nu uitati ca astazi este Ziua Nationala, pentru care sute de mii de romani au murit prin transeele de la Marasesti, Marasti si Oituz. La Multi Ani Romania! (Valentin MUSCA)