Sfîntul Grigorie Palama
Profitind de faptul ca, militar si politic, Bizantul era slabit, iar in sinul elitei se infiripase un puternic curent pro latin, Biserica romano-catolica incerca sa-i apropie pe ortodocsi, propunindu-le trecerea sub ascultarea spirituala a Bisericii Catolice. Pe acest fundal de slabiciune, care se manifesta din ce in ce mai evident la Constantinopol, au aparut si voci care au sesizat acest pericol si au luat pozitie. Cel care a adus un argument puternic in aceasta polemica teologica a fost Grigorie Palama, nascut in 1296. Fiul unui demnitar al Paleologilor, ramas orfan, a reusit sa iasa din locul unde fusese aruncat de o succesiune de intimplari nefericite, prin studiu. In ciuda unei cariere stralucite care i se oferea, Grigorie prefera monahismul si universul isihiast al monahilor atoniti, de la care a deprins Rugaciunea Inimii, devenind apologetul isihismului si al misticii orientale. Ucenic al duhovnicilor atoniti, dar si al maestrilor in ale filosofiei, Grigorie Palama a deschis in 1330 cel mai important contraatac acuzatiilor teologilor occidentali, care nu pregetau sa ridiculizeze teologia greaca de la catedra Academiei Constantinopolitane. Teologia redactata de Grigorie Palama in sprijinul misticii orientale a fost aprobata intr-un sinod din 1341. Dar conflictul teologic a devenit in scurt timp unul politic, la care au aderat si imparatii bizantini, unii pro, altii contra. S-a mers pina acolo incit intre 1344-1347 Sfintul Grigorie a fost intemnitat. Eliberat in 1347 a fost numit Arhiepiscop al Tesalonicului. Ura opozantilor sai nu s-a oprit, fiind din nou exilat si persecutat. A trecut la Domnul in 1359, iar in 1368 a fost canonizat de Sinodul Bisericii din Constantinopol. Este considerat unul din cei mai mari teologi bizantini si simbol al rezistentei bizantine impotriva expansiunii catolicismului. (Valentin MUSCA)
