Cuvioasa Teodora de la Sihla
O poveste de dragoste shakespeariana traita spre sfirstiul Evului Mediu romanesc intr-o familie de inalti dregatori moldavi. Fiica a dregatorului militar care se ocupa de cetatea Neamtului, crescuta in lumea linistita a manastirii, Teodora a dorit sa imbrace haina monahala, dar parintii au obligat-o sa se casatoreasca. Asta nu a impiedicat-o ca dupa citiva ani sa intre in monahism impreuna cu sotul acesteia. Teodora a primit metania la Manastirea Varzaresti, iar sotul a intrat in monahism cu numele de Eleodor la Schitul Poiana Marului. Iubind sihastria, Teodora a ales dintru inceput recluziunea si induhovnicirea prin locuri retrase, preferind sa traiasca in pesteri, chiar din momentul primirii metaniei la Varzaresti, unde si astazi se pastreaza pesterea cuvioasei. Au urmat zeci de ani de rugaciune prin sihastriile padurilor din inima Moldovei ca spre sfirsitul vietii sa se retraga intr-o pestera de linga Manastirea Sihla, unde a trait ultimele clipe. Pestera sa de la Sihla este astazi loc de pelerinaj, unde vin crestini din toata ortodoxia, iar moastele sale se gasesc intr-o manastire de linga Kiev. Viata Teodorei de la Sihla este una care ne indemna la meditatie si din care putem intelege ca in trecerea pe acest pamint oricine poate oricind sa-si construiasca propriul destin, daca are credinta si vointa. (Valentin MUSCA)