Educație

Crima culturala la Schitul Brazi

Valentin Muscă
26 oct 2005 525 vizualizări
Catacombele de sub schitul Brazi, cele mai importante complexe religioase subterane din Romănia, au fost distruse aproape ireversibil. Originea bisericii de sub pamint se pierde în istoria precrestină a acestor locuri. Pestera a fost utilizata de călugări pînă la începutul secolului al XIX-lea. Monahii care s-au stabilit aici au găsit tunelurile si le-au dat o uzantă crestină, construind o biserică si chilii sub pămînt.

Din complexul subteran a rămas doar o chilie si un paraclis, acestea fiind folosite ca groapa de gunoi sau

adapost pentru zilierii de la vie


Dacă hrubele Panciului au devenit celebre in toata lumea datorită

"sampaniei" in varianta lui Ion Puscă, "hrubele" Schitului Brazi au

fost acoperite cu moloz si pămint. Nici măcar in istoriile bisericesti

scrise de istoricii ortodocsi nu sint pomenite. Peste distrugerile

pricinuite de cutremurul devastator din anul 1940 a venit

colonizarea acestor locuri cu zilierii care munceau pentru

"sampania" din hrubele statului. Acestia au folosit chiliile subterane

drept depozite de gunoi menajer si WC. După 1989, specialistii din

fostul Inspectorat de Cultură Vrancea au dat OK-ul ca aceste

constructii unicat in acest colt de Romanie să fie acoperite cu

moloz, fără ca acest lucru să fie comunicat Oficiului National al

Monumentelor Istorice. Mai mult, aceeasi specialisti au acoperit cu

ciment pictura din Paraclisul subteran, semnată de marele pictor

bisericesc Nicolae Teodorescu. în acest material vom prezenta

cum a fost distrus singurul complex religios subteran din Vrancea,

datorită ignorantei specialistilor din Inspectoratul de Cultură.


Putine sint asezămintele monahale din Romania care se pot lăuda

cu o istorie atit de bogată si tristă in acelasi timp ca Schitul Brazi

de lingă orasul Panciu. Nimeni nu-si poate imagina că dincolo de

privelistea paradisiacă a unui asezămint religios născut din ruine

se află o incredibilă lume subterană despre care vorbesc doar

citeva insemnări istorice, mărturisiri ale pelerinilor si tunelurile de

sub schit. Nici despre cele sapte biserici distruse de-a lungul

secolelor. Printre putinii istorici care au sesizat această lume din

adincuri se numără Gion D. Ionescu si mai ales neobositul preot si

istoric Grigore Popescu, originar din părtile Panciului. Cei doi au

scos incă din 1991 o monografie a schitului cu misterele sale. Cit

despre proprietarii acestor asezăminte, in spetă Episcopia

Buzăului si Vrancei, aceasta a editat de curind un luxos album-

monografie despre Schitul Brazi, in care accentul cade pe imagini

ale noilor constructii si ale oamenilor zilei. Orbiti de verticalitatea

noilor constructii ridicate după 1990 uităm că bună parte din

trecutul dureros al Schitului de la Valea Brazilor se găseste sub

pămint. Cel putin două secole de vietuire a monahilor de la Valea

Hăulitei s-au derulat sub pămint. Dacă Hrubele din Panciu au

inspăimintat pină si pe Nicolae Ceausescu - prin hătisul culoarelor

si lungimea acestora - complexul subteran al Schitului Brazi nu a

sensibilizat nici un reprezentant al statului sau al Bisericii si riscă

să fie uitat definitiv dacă nu se vor face cercetări amănuntite,

acum cit mai este posibil. După revenirea maicilor la schit, in

septembrie 1990, s-a trecut practic la ridicarea unui nou

asezămint, acoperind prea repede lumea subterană.


"Chipurile ctitorilor" acoperite cu ciment


Dincolo de constructia propriu-zisă, despre care vorbeste cu

admiratie Anton Paragină in raportul final al cercetărilor efectuate

incepind cu 1989 la Schitul Brazi, unul din elementele cele mai

importante ale perioadei de sfirsit a subteranelor a fost pictura

care se afla pe peretii "Pesterii", cum se numeste paraclisul

subternan. Aceasta a fost realizată de unul din marii pictorii

bisericesti din secolul al XVIII-lea, Nicolae Teodorescu.

"Impresionante erau chipurile ctitorilor acestui schit, Teofilact,

Sava si Teodosie, pictate sub păstorirea staretului Dimitrie in 1835

de marele pictor bisericesc Nicolae Teodorescu. Dacă aceste

picturi au rezistat pină in 1989, specialistii de la Inspectoratul de

Cultură, care au dat aprobările refacerii schitului, au considerat că

tablourile votive nu sint importante si au fost acoperite cu ciment",

ne-a spus Maica Eusebia, secretara schitului Brazi. O asemenea

crima culturala nu s-a intimplat decit pe timpul lui Nicolae

Ceausescu, cind se acopereau cu var tablourile votive ale regelui

Carol de prin biserici si mănăstiri. "Nu am făcut parte din echipa

care a făcut săpături la Schitul Brazi, dar am fost alături de

profesorul Anton Paragină. Acoperirea picturilor cu ciment este o

mare eroare. Nu s-a procedat corect. Pictura trebuia curătată si

restaurată", ne-a precizat istoricul Victor Bobi, unul din patriarhii

santierelor arheologice din Vrancea. Situatia Schitului de la Brazi

nu a fost măcar comunicată la Bucuresti la inceputul anilor 90. "La

Serviciul Monumentelor Istorice nu avem nici un raport privind

aceste probleme de la Schitul Brazi", a aprecizat arhitectul Dan

Kisilevici, reponsabilul Directiei Generale de Patrimoniu Cultural

National din Ministerul Culturii si Cultelor, specialistul care are in

subordine si situatia din Vrancea. Desi pare neverosimil, cu

exceptia paraclisului "Pestera", ansamblul subteran de la Brazi nu

figurează pe Lista Monumentelor Istorice.


Chiliile subterane acoperite cu pămint după 1989


"Pestara" este unul din putinele ansambluri de chilii subterane din

zona Vrancei si o constructie insolită prin complexitatea galeriilor si

a tunelurilor de comunicare. "După 1990, cind au inceput lucrările

de refacere a Schitului Brazi, aceste chilii sutbterane au fost, in

parte, decopertate si lăsate ani de zile sub cer deschis. Le-am

acoperit cu pămint intr-un tirziu pentru că deveniseră locul unde

se intimplau accidente. Specialistii de la Focsani au săpat si le-au

lăsat ca pe niste gropi", ne-a mai spus Maica Eusebia prezentă la

Schitul Brazi de la inceputurile sale in 1990. De altminteri

cercetările la acest ansamblu monahal s-au efectuat semi-oficial.

"După cunostintele mele, cercetările la Schitul Brazi s-au efectuat

la cererea Bisericii care dorea să demareze lucrările de

reconstructie si nu mai cunostea bine pozitionarea fostului

asezămint. Nu a fost vorba de un santier arheologic care să

urmărească o cercetare in amănunt a sitului. De aici si eventualele

erori, lipsuri in evaluarea monumentului, etc", ne-a mai spus

istoricul Victor Bobi. Asa se explică de ce, după săpături, locul a

fost lăsat ca după bombardament. Conform informatiilor pe care ni

le oferă mai multe documente care se găsesc in "Fondul Brazi" de

la Arhivele Nationale din Bucuresti, aceste constructii subterane

sint anterioare crestinismului si pot avea legătură cu celelalte

constructii subterane din zona Panciului, cunoscute ascum sub

numele de "Hrubele lui Stefan Cel Mare". La această oră, in

Romania, nici un istoric nu poate explica cu exactitudine cine se

află la originea lumii subterane de sub dealurile Panciului. La

instalarea pustnicilor pe aceste locuri este posibil ca ei să fi

descoperit tunelurile care le-au servit ca adăpost. După ce

pustnicii Teofilact si Sava au incropit primul asezămint la Brazi,

aceste incăperi subterane au fost puse in valoare si chiar

dezvoltarea ulterioară a schitului a tinut cont de pozitia in teren a

subteranelor.


în timpul invaziilor călugării trăiau sub pămint


Pentru că Tările Romane erau vizitate des de tătari si mai tirziu de

turci, tunelurile au fost folosite pentru refugiu, avind intrările

disimulate. Practic se putea trăi zile in sir aici, chiar săptămini.

Pentru acest scop s-a zidit bisericuta cunoscută sub numele de

"Pestera", s-a amenajat o fintină si chiliile de o parte si de alta.

Acest ansamblu subteran a functionat pină in secolul al XIX-lea.

După această dată schitul s-a dezvoltat la suprafată. Conform unei

ipoteze lansate de arheologii care in anii 90 au efectuat cercetări

la fata locului este posibil ca "una din cauze să fi fost un puternic

incendiu care a distrus ansamblul subteran", scrie in Raportul

istoricului A. Paragină, seful echipei de arheologi. De la aceste

chilii situate undeva la intrarea in schit, se putea ajunge la Schitul

Sfintul Ioan, la 500 de metri, in virful colinei. "Din subteranele de

la Brazi se putea iesi pe un gang si se ajungea in Susita", spune

fostul staret al schitului Teodosie Filimon. Este posibil ca tunelul

să fi fost construit de monahi, dar nu este exclus că acesta să fie

fost descoperit de cei din urmă. în acest caz si constructia schitului

Sfintul Ioan a fost conditionată de drumul tunelului. La citeva zeci

de metri erau alte incăperi subterane din care nu a mai rămas

decit o mică parte folosită azi ca beci. Există mărturii de la

inceputul secolului trecut de la persoane care au vizitat aceste

hrube si care vorbesc de complexitatea lumii de sub pămint a

Schitului Brazi.


Schitul Bisericilor celor 7 biserici distruse


Nu mai putin de 7 biserici au fost ridicate in ultimele secole la

Schitul Brazi, dintre care cel putin trei de piatră si toate au fost,

rind pe rind, dintr-un motiv sau altul arse, demolate de mina

omului s-au distruse de cutremur. De la prima biserică de piatră

din secolul al XV-lea, descoperită de Anton Paragină, ale cărei

coloane se găsesc astăzi in Paraclisul subteran si bisericile de

lemn ale primilor monahi din aceeasi perioadă pină la biserica

distrusă de muncitorii zilieri după 1959, un blestem nescris a

distrus din temelii fiecare edificiu religios ridicat la intrarea pe

Valea Hăulitei. Primele trei biserici fiind de lemn au murit de

moarte bună. A patra, cea ridicată de staretul Dimitrie, a fost

mutată la Schitul Brazi si a sfirsit arsă de nemti in 1918. Biserica

de zid ridicată de staretul Dimitrie in 1836 a fost distrusă in 1838

de un cutremur. Ridicată din nou, a căzut definitiv la cutremurul

din 1940. Cea ridicată de monahii si monahiile după 1944 a sfirsit

ca toate celelalte, in ruine, iar lemnul a fost pus pe foc. Putine

asezări monahale din Romania se pot lăuda cu un asemenea trist

bilant: cel putin sapte biserici distruse si un ansamblu subteran

acoperit in mare parte cu pămint, din care nu au mai rămas decit

Paraclisul ale cărui picturi originale sint acoperite cu ciment si o

chilie nefolosita acum. în timp ce romanii merg la Roma să admire

catacombele crestinilor din primele secole, la noi, in Vrancea, din

ignorată am acoperit aceste catacombe cu pămint si moloz, am

zidit gurile tunelurilor de legătură, fără să realizăm că am sters

astfel cu buretele două milenii de istorie a vietuirii umane in

dealurile de la Valea Hăulitei.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.