Educație

Un secol de existenta, impartit intre razboi si catedra

Vrinceanul Vasile Tomescu, fost cadru didactic la Institutul de Surdomuti Principesa Elena Cuza , implineste astazi 100 de ani u la aniversare va fi inconjurat de prieteni si familie, si, cel mai probabil, ii va sta alaturi si edilul Focsaniului u centenarul isi aduce aminte cu exactitate de clipele de teroare din razboi, dar si de lucrurile luminoase din viata sa, dragostea pentru sotie si copilaria lipsita de griji u batrinul isi aduce aminte cu drag si de perioada in care i-a indrumat pe micutii cu probleme de vorbire si auz, ani care i-au adus cele mai multe impliniri

Astazi este o zi mare pentru vrinceanul Vasile Tomescu, care implineste fix un secol de viata. O zi in care va fi inconjurat de prieteni si familie, exact asa cum isi doreste. Existenta batrinului nu a fost lipsita de situatii limita, suferinta, dar nici de amintiri frumoase, majoritatea legate de copilarie si de dragostea pentru cea care i-a stat alaturi pina in ultimele sale clipe. Profesorul Vasile Tomescu se poate mindri cu o minte brici, amintindu-si pina si cele mai marunte detalii din copilarie si tinerete. "Cele mai frumoase amintiri le am din vremea copilariei de la Cotesti, din anii de scoala, incepind cu clasa I, imediat dupa Primul Razboi Mondial, pentru ca atunci nu aveam nici o grija. Amintiri frumoase am si din perioada tineretii, mai ales dragostea pentru sotie, pe care am cunoscut-o in 1929, iar in 1934 ne-am casatorit. Mai apoi ne-am mutat la Marasesti, la parintii dinsei. Aceasta a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea", a spus Vasile Tomescu, cu un zimbet strengar in coltul gurii. Amintirile din razboi inca il mai bintuie dupa zeci de ani, iar batrinul isi aminteste in detaliu de ororile prin care a trecut, dar si de anii in care a fost prizonier si senzatia de teama in fata focurilor de arma ale inamicilor. "Vremurile grele au venit in 1938, 1939. Atunci au inceput concentrarile. Aveam permisie doar cite o saptamina. In anul 1941, am fost pe malul Prutului, iar cind generalul Antonescu a ordonat sa trecem Prutul, noi l-am trecut. Mergind pe jos spre Basarabia, Tiraspol, am fost intimpinati cu foc la padurea Varzareasca. Ne-am culcat toti la pamint, apoi am pornit focul, iar ei au fugit. N-au fost victime. Cind am ajuns la Chisinau, orasul era eliberat, dar era darimat. Inamicii erau postati in diverse locuri, nici nu stiam de unde se trage. In 1944 am fost luat prizonier pentru citiva ani", a povestit emotionat centenarul.

O viata dedicata copiilor surdomuti

Licarul din ochii batrinului straluceste de-a dreptul atunci cind povesteste despre activitatea sa didactica, dedicata copiilor surdomuti. "Am lucrat ca profesor la Institutul de Surdomuti «Principesa Elena Cuza» incepind din 1942, iar mai apoi am fost sef la Sectia de Invatamint, cum se numea pe atunci Inspectoratul Scolar. In perioada urmatoare am fost director la Institut. Nu mi s-a parut greu sa lucrez cu acesti copii, pentru ca aveam aceasta specializare. Mi-a placut enorm la catedra, am lucrat cu devotament si am avut rezultate bune. Am fost primul director care a organizat o serbare de sfirsit de an scolar, unde elevii surdomuti au spus poezii si au primit premii", ne-a povestit Vasile Tomescu. Printre activitatile vazute ca o reala noutate in acea vreme se numara si punerea in scena, alaturi de copii, a doua spectacole la Teatrul "Mr. Gh. Pastia". Spectatorii au putut admira atunci, pentru prima oara, recitari de poezii si scenete puse la punct de niste copii care au reusit sa-si depaseasca handicapul. Tot pe scena teatrului, profesorul Vasile Tomescu le-a predat micutilor o lectie, desigur, una speciala. Regretul sau legat de invatamintul special este faptul ca nimeni de la nivel central nu se mai ocupa de aceasta latura a invatamintului, dar si faptul ca se foloseste mai mult limbajul prin semne, in loc sa se puna accentul pe vorbire.

Petrecere in familie

"Astazi voi sarbatori in mijlocul familiei si al prietenilor mei, care si-au anuntat venirea. Profesia mea mi-a placut, imi place si astazi, si multi profesori ma viziteaza", ne-a mai spus batrinul, care isi asteapta cu nerabdare nepoata sa vina din Franta, unde este plecata cu o bursa de studii. La petrecerea de astazi, din cite au povestit rudele, este asteptat si primarul minicipiului Focsani, Decebal Bacinschi, pentru a ciocni o cupa de sampanie impreuna cu vrinceanul nascut in anul 1910. Centenarul Vasile Tomescu se poate lauda si cu monografia Casei de Ajutor Reciproc (CAR), din al carei comitet a facut parte, scriere intitulata "O casa si niste oameni", dar si cu o fructuoasa colaborare la revista editata de Casa Corpului Didactic Focsani, "Virstele scolii". Ziarul de Vrancea ii ureaza profesorului Vasile Tomescu la aniversarea celor 100 de ani un sincer "La multi ani!" si multa sanatate. (Iulia NICOLAIE)

---