Gazetarul vrincean care i-a fost coleg lui Nicolae Labis
Jurnalismul a fost una dintre meseriile cel mai greu de practicat in timpurile negre ale comunismului. In lumea atit de murdara si falsa a acelor timpuri au existat oameni care au refuzat sa plece capul si sa se supuna cu adevarat regimului de cenzura impus de liderii politici ai vremii. Poetul si ziaristul focsanean Hristache Lungu, galatean de origine, a fost inclus recent in volumul lui Constantin Toni Dartu, "Personalitati romane si faptele lor", ca o incununare a carierei sale in slujba cuvintului scris. Ziaristul a povestit in exclusivitate pentru "Ziarul de Vrancea" despre activitatea sa publicistica si modul in care a reusit sa scrie cit de cit liber intr-un timp in care libertatea in sine a fost un concept pierdut, fara echivoc, in negura supunerii neconditionate. "Presa din acele timpuri era supusa controlului si cenzurii. Imi aduc aminte ca prin 1963 am fost scos din redactie pentru ca tatal meu era acuzat ca sustinea legionarii", povesteste cu emotie scriitorul, care adauga ca una dintre cele mai puternice arme ale sale era pamfletul. Prietenia cu Nicolae Labis a fost inca un punct de referinta in existenta acestui gazetar de valoare. Cea mai marcanta prietenie din viata sa a inceput in anul 1952, odata cu inscrierea amindurora in aceeasi clasa la Scoala de Literatura si Critica Literara "Mihai Eminescu". "Ne-am imprietenit din prima intilnire. Labis era plin de viata si avea o gindire limpede ca izvorul de munte. Era un coleg bun, devotat, i-am cunoscut si parintii si pe una dintre surori. Imi placea ca scria pe servetele si pe meniuri in restaurant", ne-a spus Lungu, luminat brusc de un zimbet discret. Pentru moment, Hristache Lungu este corespondent voluntar al Ziarului de Vrancea inca din 1999, prin rubrica literara "Eterna comoara", in care publica poezii si pamflete.
Noua ani de publicistica in Vrancea
In "Personalitati romane si faptele lor", Hristache Lungu vorbeste cu placere despre plaiurile vrincene si viata sa de aici. "O continuitate a activitatii publicistice am avut-o in mod deosebit intre anii 1957- 1966, pina la desfiintarea publicatiei vrincene "Milcovul". In aceasta perioada m-am confundat cu specificul acestui meleag vrincean, cunoscindu-i indeaproape intreaga lui zestre folclorica, incepind cu celebra "Miorita" si cu acele capodopere ale lui Vasile Alecsandri si Alecu Russo. M-am familiarizat si cu opere ale scriitorilor vrinceni, intre care Alexandru Vlahuta, Duiliu Zamfirescu, Ion Diaconu, Constantin Apostol, Simion Hirnea-Naruja, iar dintre muzicieni Petre Liciu, Zavulovici, Achim Stoia etc. Pe meleagurile vrincene mi-am purtat pasii ca publicist timp de noua ani", povesteste autorul. Meleagurile Vrancei i s-au parut cu atit mai fascinante lui Hristache Lungu in momentul in care a cunoscut-o aici pe cea care avea sa-i devina buna sotie, invatatoarea Polixenia Stan, cu care s-a casatorit in anul 1957. Impreuna au un fiu, Dan, acum in virsta de 50 de ani, care le-a adus bucurie in suflete prin aducerea pe lume a doi nepoti, acum studenti in primii ani de facultate.
"Mentorii nostri erau si paznicii nostri"
Poetul cu suflet de vrincean relateaza cu tristete vremurile in care a fi "condeier" si chiar simplu cititor era periculos, intr-o perioada in care cenzura era cuvintul de ordine, in care si scoala devenise un simplu instrument politic. "Nici chiar atunci nu ne dadeam seama ca scoala isi va incalca menirea ei intelectuala cu formule lozincarde, proletcultiste, cu dominante ideologice care nu faceau altceva decit sa spulbere sinceritatea noastra de "condeieri" romani. Mentorii nostri erau in acelasi timp paznicii nostri care vegheau cu strasnicie ca nu cumva sa se strecoare catre noi vreun clasic roman interzis la dreptul de a ne fi contemporan", relateaza Hristache Lungu. Autorul are planuri mari de viitor, in ciuda virstei inaintate si a sanatatii subrezite de timpul necrutator. Acum pregateste un nou pamflet pentru paginile ziarului nostru, cu trimitere la functionarii care ar trebui sa fie in slujba cetateanului, dar si un volum de poezii, pentru publicarea caruia este in cautare de ajutor financiar. Ramine de vazut daca Vrancea va rasplati valorile consacrate pe aceste plaiuri sau daca se va alege praful si de acest stilp al culturii. (Iulia NICOLAIE)













