Eugen Simion a lansat Fictiunea jurnalului intim, la Focsani
Eugen Simion, presedintele Academiei Romane si critic literar, a ales sa-si lanseze cartea "Fictiunea jurnalului intim" la Focsani, la Colegiul "Al. I. Cuza". Scriitorul spune despre cea mai noua carte a sa ca s-a concretizat dupa "o lunga gestatie, inceputa inainte de revolutia din 1989 si terminata dupa anul 2001". Autorul povesteste ca ideea unei asemenea carti i-a venit cu multi ani in urma, prin anii \'70, cind el insusi tinea un jurnal, o parte fiind si publicat in "Jurnalul parizian". Eugen Simion spune ca ideea de jurnal nu este acceptata in salonul de protocol al literaturii, fiind insa o tema care a incitat de-a lungul anilor multi scriitori, pentru ca "acest tip de carte vine fara sa te astepti, nu le chemi, dar se dovedesc a fi cele mai reusite".
Academicianul Eugen Simion este de parere ca jurnalul intim, prin definitie, este un gen care se opune regulilor fictiunii, literaturii. A face o literatura de tip confesiv nu inseamna a scrie frumos sau a nota propriile inchipuiri, trebuie sa asterni pe hirtie doar ceea ce se intimpla. Insa, de la un moment dat, si jurnalul devine o fictiune, o opera literara, iar uneori, scriitori celebri ramin in atentia cititorilor numai prin jurnalele lor, cum este cazul lui Andre Gide. "Jurnalul intim este un gen literar si trebuie acceptat. Jurnalul vizeaza destinul omului, felul in care o viata se transforma in destin. Vrea, nu vrea, jurnalul tinde spre o anumita estetica", a afirmat Eugen Simion. Cartea "Fictiunea jurnalului intim" este impartita in trei volume, in total insumind 1.200 de pagini. Primul volum se intituleaza "Exista o poetica a jurnalului intim?", volumul doi trateaza problema "Intimismului european" si prezinta citiva dintre marii dialisti europeni precum Kafka, Tolstoi, Gide, Virginia Woolf sau Stendhal. Ultima parte a cartii face referire la "Dialismul romanesc" si pleaca de la ideea lui Titu Maiorescu, dupa care, scriitorii romani nu ar fi avut inclinatie catre jurnalul intim si combate aceasta idee falsa. "A fost si o surpriza pentru mine, caci inainte de a ma apuca de acest studiu nu eram convins ca jurnalul este o vocatie romaneasca. Scriitorii romani au o vocatie pentru confesiune, insa fie ca jurnalele nu au fost descoperite sau au fost descoperite prea tirziu, fie nu au fost luate in seama. Secolul al XIX-lea a fost un secol al confesiunii, cu foarte multe caiete, dosare secrete, mai mult memorialism si mai putine jurnale intime. Dar acestea exista, iar unele sint remarcabile, precum cele ale lui Titu Maiorescu, C. A. Rosetti, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Alice Voinescu, Radu Petrescu sau Ion D. Sirbu", a spus Eugen Simion.