Copiii stranierilor se simt ai nimanui
De multe ori, pentru a cistiga o piine cinstita, multi vrinceni iau decizia dramatica de a lucra peste hotare si de a-si lasa in urma copiii, care se simt descumpaniti si singuri pe lume. Chiar si in cazurile in care micutii sint alaturi de parinti si merg la scoala peste hotare se izbesc de prejudecatile strainilor, care ii marginalizeaza sau nu le acorda sansa de a se afirma. Multi vrinceni si-au gasit locuri de munca in Italia, dar din nefericire nu isi regasesc si identitatea nationala sau mindria de a striga sus si tare ca sint romani. Copiii ramasi acasa sufera de dorul parintilor luni intregi si nu se pot simti alinati doar de cadourile primite de sarbatori. Unul dintre multele cazuri triste de acest fel este cel al fratilor Gabriela si George, elevi de gimnaziu la una dintre scolile din oras, dupa ce timp de patru ani au studiat in Italia. La scoala, pe panoul pe care trebuiau sa-si prezinte compunerile despre cum vad ei Unirea, George a scris: "A fi roman in Romania este diferit de a fi roman in alta tara, ca de exemplu Italia. In toate domeniile romanii sint marginalizati; parintii la munca si copiii la scoala. Cind mergeam intr-un supermarket si incepeam sa vorbim romaneste intre noi, ceilalti intorceau capul si incepeau sa ne vorbeasca de rau". Iata cum in alta tara mindria patriotica se preschimba in rusinea de a face parte dintr-un popor care nu ar trebui sa-si asume nici o vina pentru faptele "copiilor sai" mai obraznici. Trist este ca poate peste citiva ani acesti copii poate nu vor mai sarbatori Unirea, infrinti de rusine si de prejudecatile celor educati de mici sa fie intoleranti. Gabriela, intoarsa in Focsani din luna august, povesteste cum era discriminata nu numai de colegi, ci si de profesorii care in loc sa-si faca treaba se preocupau sa o "puna la punct" pe micuta "intrusa". "Ma simteam marginalizata pentru ca ridicam mina la ore sa raspund, iar profesorii imi spuneau sa las mina jos, ca nu stiu nimic. Aveam doar doua prietene in Italia, in rest ma simteam ignorata de colegi", adauga fetita. Intrebata de Ziarul de Vrancea daca s-ar mai intoarce acolo, a raspuns ferm "niciodata". Momentan, cei doi frati locuiesc cu bunica lor si asteapta cu nerabdare Craciunul, nu pentru cadouri, ca alti copii, ci ca sa-si revada parintii. "Pe tata l-am vazut acum o luna, dar pe mama nu am mai vazut-o din august, de cind m-am intors in tara. Imi este foarte, foarte dor de ea", marturiseste Gabriela. Din pacate, cei doi frati lupta din greu sa se integreze inapoi in societatea romaneasca, o societate care nu este nici ea foarte toleranta si care emite judecati bazate pe teorii si prejudecati absurde, invatate si ele in sinul familiei. Astfel, copiii ajung sa fie marginalizati chiar in tara lor, care ar trebui sa-i primeasca cu bratele deschise. E Ziua Romaniei si pentru ei! (Iulia NICOLAIE)
