Sfîntul Ioan Gura de Aur
Predicile sale nu erau doar apologii ale crestinismului, aflat in perioada definirii adevarurilor de credinta, ci si ocazia de a critica abuzurile din vremea sa. Pentru acest motiv, Ioan Gura de Aur a fost persecutat, chiar exilat pe malurile Marii Negre, dar ramas constant in verticalitatea pe care a manifestat-o fata cei puternici. A avut sansa sa fie ucenicul unor personalitati ale timpului, ca retorul Libanius si teologul Diodor din Tars, de la primul invatind arta oratoriei, de la cel de-al doilea iscusinta intelegerii Scripturii. în anul 386 a fost hirotonit preot, iar in 397 a primit Taina arhierei, devenind episcop al Constantinopolului, functie pe care a primit-o cu retinere, din cauza statutului important care-l aducea, fara voia sa, in conflict cu imparatul. De ceea ce ii era frica nu a scapat, fiind la scurt timp victima urzelilor oamenilor de la curte si a inaltului cler. între timp, Ioan a inceput o reforma a vietii morale bisericesti, ceea ce nu convenea clerului, care iesise din catacombe si traia de doua generatii in palatele de pe malul Bosforului. De la Ioan Gura de Aur avem zeci de volume de predici, mai actualele ca oricind, in care este condamnata imbogatirea pe seama saracilor si lipsa de respect fata de cei napastuiti, dar si departarea clerului de idealul fraternitatii evanghelice si invazia de predicatori itineranti care umblau prin parohii numai dupa capatuiala. Dar Ioan Gura de Aur a intrat pentru totdeauna in cultul liturgic prin aceea ca Liturghia pe care a scris-o se savirseste aproape in fiecare duminica in bisericile crestin ortodoxe si greco-catolice. (Valentin MUSCA)
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
