Tudor Gheorghe a reinviat pe scena farmecul epocii interbelice
"Sa incepem povestea din aceasta seara"¦", asa a debutat recitalul lui Tudor Gheorghe luni seara, pe scena Casei de Cultura a Sindicatelor "Leopoldina Balanuta". Timp de doua ore, artistul, cu o tinuta impecabila si cu flerul obisnuit, i-a transpus pe iubitorii muzicii de calitate intr-o alta lume, cea a Bucurestiului interbelic. Sub titlul "Serenade din trecut - vechi refrene pe nedrept uitate din Domeniul Coroanei Segarcea", maestrul a readus la viata muzica unei capitale cosmopolite de odinioara, dintr-o Romanie fermecatoare, o societate care cunostea o explozie a culturii sub toate formele, in contrast cu capitala haotica si a nonvalorilor de astazi. "Spectacolul din aceasta seara este o pledoarie pentru rafinamentul din perioada interbelica, un omagiu pentru gratia feminina, o incercare de a readuce in auz o muzica admirabila, pe nedrept uitata, un omagiu adus acestui tip de tango, pe care astazi nu il mai difuzeaza nici o discoteca din Romania", a marturisit publicului maestrul Tudor Gheorghe. Muzica lui Titi Botez, Jean Moscopol sau Cristian Vasile, serenade, tangouri, toate in orchestratia magistrala a dirijorului Marius Hristescu, au evocat pe scena focsaneana eternul feminin, in versuri precum "Gia, vino zglobie intre flori si de dor sa ma pierd". Amintiri dintr-o epoca pe nedrept uitata au fost readuse in amintirea publicului, cu "Zaraza" sau "Ionel, Ionelule", intr-un stil inconfundabil. Un moment cu adevarat emotionant si pentru public, dar si pentru maestru, a fost interpretarea unei melodii in amintirea bunului prieten Stefan Iordache, trecut in lumea umbrelor. In fata unei sali pline de iubitori ai muzicii, artistul a intretinut atmosfera cu povesti pline de spirit despre fiecare piesa in parte, dar si despre realitatea difuza care ne inconjoara, vazuta prin ochii unui fin observator al lumii. Tudor Gheorghe a prezis un desert cultural dupa "â„¢89 si de aceea, prin spectacolele sale, incearca sa recreeze oaze ale culturii din epoci trecute, pline de farmec, readucind la viata cintece patinate de timp. Un spectacol admirabil, un indemn la puritate si dragoste, pe care publicul, cucerit definitiv, l-a rasplatit cu aplauze necontenite, ale caror ecou se mai aude inca. (Mihaela BESLEAGA)