Maximilian Kolbe, martirul Poloniei moderne
Fiul unei familii de tarani instariti, Maximilian Kolbe a ales de tinar sa intre in Ordinul Franciscan si s-a dedicat in primii ani studiului in Universitatile din Roma. Catolic nascut, devotat Bisericii si aparator al acestei institutii, preotul Kolbe a fost unul din aparatorii catolicismului in fata valului de acuze venite din partea lumii seculare. Acesta nu s-a multumit doar sa apere catolicismul, ci a incercat sa creeze alternative la societatea din vremea sa. Spirit cultivat, preotul Kolbe a realizat chiar adevarate centre de cultura crestina, in care dorea sa traiasca Evanghelia in spiritual si litera ei. Aceste idealuri cavalaresti medievale au prins la societatea timpului sau si in centrul fondat de el la Niepokalanow traiau la un moment dat aproape o mie de adepti ai principiilor franciscane. Modelul inaugurat in Polonia a reusit pina la sfirsitul anilor 40 sa se exporte in toata lumea catolica. In perioada nazismului, idealurile franciscanului nu erau bine vazute si a fost arestat de Gestapo, mai ales ca ajuta refugiatii de la Crucea Rosie. I s-a tatuat numarul 16670 si a parasit aceasta lume, oferindu-se sa mearga la executie in locul unui alt detinut. Nu se stie daca acel detinut a reusit sa supravietuiasca Auschwitz-ului, dar pentru ca a permis acelui tata sa mai traiasca, efemer probabil, alaturi de sotie si copiii aflati si ei in lagar, gestul preotului Kolbe a aureolat intreaga sa viata, iar Biserica romano-catolica l-a trecut in rindul sfintilor. Citiva ani mai tirziu, in inchisorile comuniste din Romania au fost preoti ortodocsi care au realizat astfel de gesturi salvatoare, dar Biserica Ortodoxa Romana, spre rusinea ei, la 19 ani de la caderea regimului stalinist nu a canonizat nici un martir din perioada prigoanei comuniste. (Valentin MUSCA)
