Cuviosul Pahomie de la Gledin
Pe numele de mirean Petru, fiu de preot ardelean din Bistrita, Pahomie a trait intr-o perioada dificila pentru romanii ardeleni, atit ca popor, dar si ca neam de confesiune crestin ortodoxa. In secolul al XVII-lea, romanii din Transilvania erau majoritari, dar erau sclavi pe propriul pamint, nefiind recunoscuti, nici ca popor, nici ca religie. Urmind traditia de citeva secole, tinarul Petru merge in Moldova, la Manastirea Neamt, unde primeste haina calugariei in 1697. Nu rezista tentatiei Sfintului Dimitrie al Rostovului si pleaca pentru citiva ani in Rusia unde descopera puternica miscare isihasta slava. Intors acasa este numit de Antioh Cantemir episcop al Romanului, avind in subordinea sa si parohiile din Tara Vrancei, care apartineau de Episcopia Romanului. Modest, iubitor de rugaciune si robota carturareasca, in 1713 s-a retras din scaunul arhieresc. Cu un grup de monahi a infiintat Schitul Pocrov, unde a incercat sa aplice regulile rugaciunii isihaste primite de la Sfintul Dimitrie al Rostovului. In aceiasi ani, pe dealurile Dalhautiului, la manastirea cu acelasi nume, Sfintul Vasile de la Poiana Marului incepuse aceleasi experiente duhovnicesti. Pahomie a trecut la cele vesnice in 1724, departe de paminturile natale. (V. M.)
