Patriarhul Tarasie, aparatorul icoanelor
Sfintul Tarasie (^ 806) a fost patriarh al Constantinopolului intr-o epoca in care imparatii Bizantini au incercat sa opreasca cinstirea icoanelor in biserica. Daca unii ierarhi proveneau din alte cetati ale imperiului, Tarasie era un constantinopolitan cu educatie si provenea dintr-o familie cu stare. Acest lucru i-a permis sa acceada la functii importante in Biserica, dar nu i-au umplut sufletul de pacatul trufiei ca la unii din ierarhii din ziua de astazi. Modest, umil chiar in relatiile cu slujitorii Bisericii, Tarasie nu era indurator cu demnitarii imperiali care nu respectau icoanele. Pe cit era de smerit cu cei pe care ii pastorea, pe atit a fost de indirjit cu împaratul cind acesta a indraznit sa se atinga de cultul icoanelor. Ales pe scaunul de patriarh al Constantinopolului in 784, Tarasie a fost cel care a prezidat sinodul al VII-lea ecumenic de la 787, sinod care a confirmat pentru vesnicie cinstirea icoanelor. A pastorit Biserica din Constantinopol pina la moartea sa in 806, fiind unul din patriarhii care au marcat istoria Bisericii prin atitudinea sa fata de puterea seculara. Activitatea de slujitor a fost dublata de o latura filantropica, ierarhul mergind pe urmele Sfintului Vasile Cel Mare cu grija pentru saraci, batrini, vaduve si orfani. Desi a condus un sfert de secol cea mai importanta patriarhie din Biserica Orientala, intr-o perioada in care împaratul era intr-un fel seful Bisericii (obicei introdus de Constantin Cel Mare), Tarasie nu si-a pictat chipul pe zidurile vreunei biserici. Tarasie a fost unul din cei mai energici luptatori pentru a apara cinstirea icoanelor, dar nu a cazut o clipa in idolatria care a cuprins Ortodoxia post comunista, in care toti buticarii cu dare de mina isi picteaza figura in pronaosul bisericilor pe care le ctitoresc. (V. M.)