Sfîntul Efrem Sirul
Este creatorul celei mai cunoscute rugăciuni din Postul Mare
"Doamne ºi Stăpinul vieÃii mele, duhul trindăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpinire ºi al grăirii in deºert nu mi-l da mie. Iar duhul curăÃiei, al gindului smerit, al răbdării ºi al dragostei, dăruieºte-l mie, robului Tău. Aºa Doamne, împărate, dăruieºte-mi, ca să-mi văd greºalele mele ºi să nu osindesc pe fratele meu, că binecuvintat eºti in vecii vecilor. Amin". Efrem Sirul a trăit in secolul al IV-lea in cetatea Nisibe, acolo unde au apărut primele semne ale civilizaÃiei umane. Devenind creºtin este nevoit să părăsească familia pentru că cei apropiaÃi nu erau creºtini. Cu o predispoziÃie spre rugăciune ºi solitudine, se retrage in pustiu. Este hirotonit diacon de Sfintul Vasile cel Mare ºi trimis in Siria unde, la Edesa ºi Nisibe, realizează o operă teologică axată pe importanÃa rugăciunii ºi a ascezei. Părăseºte această lume la 373 lăsind posterităÃii cea mai emoÃionantă rugăciune din Postul Mare. Paradoxal, in ziua cind ortodocºii il pomenesc pe sfintul rugăciunii, catolicii fac amintirea sfintului care a introdus in teologia creºtină filosofia lui Aristotel, Toma din Aquino. Două Biserici, cu aceeaºi tradiÃie timp de o mie de ani, peste care s-au adăugat accidentele istoriei. Occidentalii au incercat să-l explice pe Dumnezeu cu noÃiunile filosofiei, orientalii s-au străduit să-l intuiască prin rugăciune. ªi unii ºi alÃii cred in acelaºi Dumnezeu Treimic, dar sint robii mentalităÃilor ºi influenÃelor culturale diferite de la o parte a Europei la cealaltă. (V. M.)