Se întamplă la Dealu Cucului, unde un tată creşte singur trei copii
Nu este bogat şi nici părinţii lui nu sunt, dar are o inimă mare în care, acum, doar copii lui au loc. Pentru ei trăieşte, pentru ei munceşte, să ajungă să-şi vadă visul cu ochii - acela de a deveni oameni cu carte, pregătiţi să trăiască pe picioarele lor. Aceasta familie îşi duce traiul departe de iureşul lumii, în satul Dealu Cucului, pe strada Dorului, dincolo de care se întinde pădurea..., unde se află şi singura fântână de unde aduc apă acasă.
Tatăl este mandru de rezultatele copiilor săi
În urmă cu aproape 8 ani, când familia conducea pe ultimul drum o femeie tânără, frumoasă, care avusese de dăruit atâta iubire, cei trei copii - rămaşi pe urma ei - Robert, Costel şi Georgiana, aveau 8,6 şi 5 ani. Răduţă Ghiuler, tatăl lor, abia împlinise 30 de ani. Moartea soţiei i-a rupt inima în două, dar copiii l-au întărit şi l-au motivat să meargă mai departe. Al doilea motiv de tristeţe a fost plecarea din casa bunicilor materni care, răpuşi de durere, şi-au urmat fiica... În Dealu Cucului trăiesc în căsuţa de poveste a bunicilor paterni care i-au primit cu drag şi au grijă de nepoţii lor. Iubirea bunicilor însă nu-i face să uite de mama care-i veghează din ceruri. Deşi au trecut anii, în suflet ei poartă aceeaşi durere, dorul de mama.
Mama trăieşte prin amintirile copiilor
Copiii au învăţat lecţia vieţii mult mai devreme decat alţii
„De ce plângi Georgiana? o întreb pe mezina familiei. Mi-e dor de mama” spune fata. Avea doar 5 ani când mama a fost smulsă dintre ei de moartea nemiloasă. Îşi aminteşte, parcă ar fi fost ieri, de mama cea bună, pe care o descrie ca fiind brunetă, mică de statură, semăna la chip cu fratele ei mai mare. Fetiţa a fost de faţă când mama a început să piardă sânge. Au luat-o în grabă şi au dus-o la spital. A doua zi, când au mers cu toţii, s-o vadă, murise deja.... După mama lor, au trecut la cele veşnice şi bunicii materni, care locuiau în Dălhăuţi, aşa că s-au retras în Dealu Cucului, unde au casa bunicilor paterni. Casa lor este şi casa copiilor acum, pe care tatăl o păstrează curată ca un pahar. „ Erau atât de mici şi necăjiţi, când au venit aici..., povesteşte Rodica Crîngu, mătuşa lor bună. Le-a fost greu, dar încetul cu încetul s-au obişnuit. Cumnatul are grijă de ei, nici nu m-am aşteptat, munceşte la pădure, are şi social, munceşte şi la primărie şi are grijă şi de copii. Face mâncare, spală, face curăţenie. E o mare responsabilitate... Sunt zile când nu are de lucru, stai şi te întrebi, ce pune pe masă? Trei copii la masă, trei pachete la şcoală... Nu m-am aşteptat să moară cumnata. I-am spus să meargă la doctor, când s-a dus, a fost prea târziu... Mergeam la serbare, la 8 Martie, toţi copiii trăgeau la părinţii lor, numai nepoţii mei, nu aveau la cine...”
Costel se pregăteşte să îşi facă un rost în viaţă
Costel avea şase ani când i s-a prăpădit mama. Îşi aminteşte doar că era o fire iubitoare, pe toţi trei îi iubea la fel de mult. „Îi simt lipsa, spune băiatul. A fost tare greu, nu înţelegeam ce se întâmplă, unde se duce mama, de ce nu se mai întoarce...”. Costel este acum în clasa a VIII-a la Şcoala Gimnazială şi se pregăteşte pentru Evaluarea Naţională. Vrea să-şi facă un viitor, vrea să-şi vadă tatăl mulţumit. Dacă nu vor fi resurse financiare, este decis să meargă întâi la o şcoală profesională, să înveţe o meserie. Şi el şi Georgiana, învaţă bine, au note între 7 şi 10.
„Dacă tata nu poate să mă ajute, o să merg la şcoala profesională, îmi iau diploma de mecanic, apoi mă înscriu la liceu, după care merg la facultate. Îmi plac limbile străine, engleza în mod deosebit. E un vis pe care vreau să-l duc la capăt, pentru sufletul meu”, povesteşte Costel.
Şi Georgiana se gândeşte la viitor.
„ Vreau să merg la liceu, apoi la facultate, la litere. Dacă nu se poate acum, merg la profesională şi când voi avea banii mei, atunci mă duc mai departe. N-o să mă las...” Viitorul arată bine, prezentul este cel care le dă bătăi de cap. Iarna bate la uşă şi nu au haine groase, încălţăminte care să-i apere de ger şi de troiene. „În fiecare zi mergem câte 4 km, pe jos, la şcoală. Încă nu ne-a cumpărat tata, nu are bani de-ajuns, pentru toţi”, spune Georgiana.
Robert, care are acum 16 ani s-a lăsat de şcoală. Nu i-a plăcut învăţătura, dar e muncitor şi-i toată ziua la pădure. Iubeşte animalele care-l recunosc ca pe un prieten bun. După pierderea soţiei,
Singura fantană din zonă se află în pădurea din apropiere
Răduţă Ghiuler a înţeles destul de repede că rostul lui pe pământ este strâns legat de copii. A învăţat să-şi îngrijească copii: face mâncare, spală, calcă, face curăţenie, totul după ce vine rupt de oboseală de la pădure, unde munceşte din zori şi până-n noapte. Tatăl spune că nu se aştepta să-i fie atât de greu dar... s-a obişnuit cu toate. „Am rămas cu trei copii... Am suferit foarte mult. Nu m-am gândit să-mi refac viaţa, n-am dorit pentru copiii mei o altă mamă. Eu sunt şi mamă şi tată. Sunt norocos, învaţă bine, mă ascultă.... Lucrez cu ziua la pădure, crăpat lemne, la încărcat, cu ziua prin sat”, spune Răduţă Ghiuler. Are noroc, oamenii îl cheamă la treabă pentru că este muncitor, nu bea, nu fumează... Câştigă 50 de lei/zi cât să cumpere pâine şi ceva de mâncare. Nevoia l-a învăţat să se descurce cu ce are, dar baza o asigură fasolea şi cartofii. Bărbatul nu se gândeşte să-şi refacă viaţa cu o altă femeie căci viaţa lui este plină de copiii pe care îi iubeşte ca pe lumina ochilor. El crede că acolo unde există credinţa, bunul Dumnezeu îl va întări şi ajuta să-şi aşeze copiii pe drumul cel bun. Dacă doriţi să ajutaţi această familie care luptă din răsputeri să rămână împreună, puteţi suna la nr. tel. 0763/ 278.118. RĂDUŢĂ GHIULER SAT DEALU CUCULUI COM. POIANA CRISTEI (Janine VADISLAV)