Educație

POET DE PROVINCIE, 60 DE ANI

Janine VADSLAV
23 oct 2016 1114 vizualizări
VÂND urgent / la preţ convenabil disperare / blondă focoasă ochi albaştri /picioare lungi / poate prea lungi pentru o singură viaţă ... ( Alchimiile Morţii)

 

Casa de Cultură din Odobeşti a găzduit în cadrul Zilelor Culturii Odobeştene, lansarea ultimului volum de versuri, „Alchimiile Morţii,  care poartă semnătura inconfundabilă a poetului Virgil Panait.  Alături  i-au fost colegii de cenaclu, prietenii, cei care-l iubesc şi-i apreciază poezia: Paul Spirescu, Gheorghe Mocanu, Lili Goea, Moni Constantin, prof. Răileanu, de la Mărăşeşti, un numeros public….

 

Membru al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a fost recompensat de-a lungul anilor cu aprecieri  venite din partea unor critici  de temut, Nicolae Manolescu, Romul Munteanu, Gheorghe Grigurcu, Irina Petraş, dar şi Eugen Simion, care scria: Virgil Panait este un poet de tip ironic, foarte inventiv, cu un fond probabil sentimental. Definiţiile plac. Cele mai multe arată un spirit care îşi teatralizează melancoliile. Poetul întocmeşte un adevărat tratat de estetică a suferinţei”.

 

Virgil P. este un poet special, o rara avis, care se foloseşte cu măsură de memoria vie a imaginaţiei paradisiace pe care ştie, ca nimeni altul, s-o dozeze cu priceperea unui alchimist  Lumea lui este una  metaforică, păstrată în imagini în care râsul şi plânsul se împletesc.....

 

„Prima mea depresie a fost pe la cinci şase ani/ când la o nuntă-n sat un vlăjgan / mai mare mi-a şoptit  că cei doi  se/ căsătoresc pentru a face sex şi copii/ că şi noi am venit pe lume  tot în urma / unor astfel de chestii / vai doamne cât am mai suferit mi se / năruise atât de brusc povestea cu barza/  A doua depresie am avut-o prin clasa / a treia când un coleg / grăsuţ şi timid dănuţ îl chema s-a / îmbolnăvit aşa deodată murind după / câteva săptămâni/ îmi amintesc cu groază  că nopţi la rând/ n-am dormit de teamă să nu fiu eu / următorul care pleacă la ceruri/ şi în sfârşit a treia depresie şi ultima  am/ avut-o când am murit cu adevărat/ atunci când am văzut-o pe mama la morgă/ întinsă goală pe masa aceea goală şi lugubră de/ piatră avea părul negru întins peste umeri de părea/ o zeiţă antică pe care o vedeam pentru întâia oară /  şi căreia nu-i auzeam decât zâmbetul...”

 

Universul iconic propus de poet dobândeşte astfel o coeziune şi o „viaţă” proprie, cu scopul de a configura un univers domestic, care dobândeşte o realitate  independentă,  închis în oul cosmic, în care sunt uşor de recunoscut arhetipuri ale casei şi locuirii, ale părinţiilor şi ale visului subconştient.        

 

Versurile sunt cizelate cu delicateţea şi minuţiozitatea  celui care  şlefuieşte şi potriveşte lentila, acea reprezentare a ochiului interior zic eu, unde se naşte Poezia. Numai o persoană cu  meseria lui putea  aborda versul din această  poziţie, pentru că la Virgil „meseria” este, cu adevărat,  brăţară de aur. Îl cunosc pe poet din îndepărtatul şi miticul an 1982  pe când Virgil era cam acelaşi tip pe care îl vedeţi azi prin oraş, sau la atelierul lui de optician. La fel de discret cu versurile pe care le rafina îndelung, din care citea foarte rar, spre deliciul celor prezenţi la cenaclu. El funcţiona / funcţionează şi acum,  după principiul „mai răruţ e mai drăguţ..”, Toţi credem că suntem cei mai buni, dar Virgil chiar este! 

 

Despre poetul Virgil Panait, Valentin Muscă  spunea, cu ani în urmă, că a descoperit poezia aşa cum un prunc descoperă mersul şi nu-l mai poate uita.  Avea dreptate...

 

„Azi noapte / am visat un poem / atât de orb încât voia să se / scrie singur  pe umbra luminii / lăsată de-ntuneric /

pe Cuvânt.../  Acesta este poetul Virgil Panait.

 

Am fi nedrepţi însă dacă nu am aminti că poetul scrie la fel de bine proză, jurnalul în care metaforic îi cere bunului Dumnezeu socoteală, a iscat multe insomnii prozatorilor.  Am fi nedrepţi dacă nu ne-am aminti că înainte de a fi poet şi prozator Virgil Panait este un om extraordinar.  Nu mi-a fost dat să  întâlnesc un om de litere vrâncean mai plin de modestie, de bunătate şi înţelegere, de prietenie, cu un cuvânt de bine pentru fiecare. De o rară sensibilitate şi o cultură creată după chipul şi asemănarea sa, poetul  contemporan nouă, a scris atât cât a crezut că trebuie cuvântul folosit, după o măsură impusă de nevoia sa de exprimare, de mesajul ce trebuia transmis. Permanent în agora, în vârtejul vieţii cotidiene, Virgil Panait mai are multe de spus, de scris, de pus la cale, de transmis mai departe ceea ce la rândul său a primit şi a înmulţit...

În loc de „sfârşit” vă spun doar atât, am descoperit că  în poezia lui există o „coloană vertebrală”,  un permanent joc între Sine şi Celălalt, care se proiectează şi se reprezintă pe sine în spaţiu şi timp ( acolo unde se află Celălalt! ), ca poveste şi ca imagine a timpului....  Acesta să fie secretul?  (Janine  VADSLAV )

 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.