Episcopia Romano-Catolică Iaşi : Săptămâna Sfântă: istoria unui mister de măreţie şi de iubire
"Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?". Un tweet, nu mai mult de 140 de litere din alfabet, anunţă plângerea finală a unui Răscumpărător care în ochii contemporanilor săi termină înfrânt, răstignit. Acesta pare rezultatul unei Săptămâni, celei Sfinte, pe care creştinii o celebrează cu mare solemnitate şi cu un ciclu de sărbători "memoriale". Aşadar forţa, fascinaţia unei mari religii, a unei numeroase comunităţi de credincioşi se află într-un om, care deşi fiind Dumnezeu, moare ca un om înfrânt? În ochii unuia care nu crede sărutarea trădătoare a unui discipol, care celebrează cu învăţătorul său marea cină de Paşti, putea să-l oprească pentru totdeauna. A opri un Cristos care îndrăznea să se numească Fiu al lui Dumnezeu? Unul "care moare" putea spune ceva unui popor ca acela ebraic, cu istorie lungă şi orgolioasă? Şi dacă nu putea spune mai mult de atât acelor oameni, acelui popor, oricum mai puţin abil decât poporul nostru modern poate pretinde să se acrediteze ca Răscumpărătorul nostru? Citiţi în continuare
întreg articolul aici
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
