Tudor Gheorghe, astă seară, la Focşani: "Eu am rămas o punte între voi şi marea poezie”
Tudor Gheorghe şi chitara lui au făcut declaraţii de dragoste astă-seară la Ateneul Popular “Mr. Gh. Pastia” Focşani, pentru o sală arhiplină. “Viaţa e o repetabilă poveste de dragoste! Orice război începe şi se termină cu o poveste de dragoste. Eu, şi când fac o declaraţie de dragoste, parcă fac o declaraţie de război şi invers...Când spun “Te iubesc!” e ca un ordin”, s-a destăinuit Tudor Gheorghe printre poemele fredonate pe acorduri de chitară. “În oraşele mici, după spectacole, vernisaje, oamenii de artă, scriitorii, jurnaliştii se întâlneau într-o cârciumă şi dezbăteau. Într-un an, în Cluj, după un spectacol, am ieşit la o cârciumă cu nişte prieteni extraordinari, iar într-un colţ era pitit un om care asculta. Pe la ora trei mă cheamă şi-mi zice “Şezi!”. Ulterior, am aflat că era un profesor. Acesta mi-a spus că harul pe care îl am de a simţi muzica poeziei mă va duce la dezastru, pentru că pot face şlagăre din poeme. Am spus că este extraordinar acest lucru...Însă acesta neagă, spunând că nu e bine, deoarece un poet se simte jignit dacă aude într-o bodegă, după câteva pahare, cântându-se, de exemplu, Nichita, Blaga sau Păunescu. Poezia nu trebuie mânjită cu zoaiele mediocrităţii. Poezia trebuie lăsată în culmi, pentru ca oamenii să urce la ea. De aceea, eu am rămas o punte între voi şi marea poezie”. Iar pentru că “un geniu când iubeşte, e şi mai geniu”, Tudor Gheorge ne sfătuieşte din suflet să nu mai suferim, să nu mai plângem atât de mult, pentru că ne aşteaptă şi alte dezamăgiri care trebuie simţite şi trăite din adâncul inimii, la rândul lor. Concertul extraordinar al lui Tudor Gheorghe, intitulat chiar “Declaraţie de dragoste”, s-a bazat pe versurile mai puţin cunoscute ale poetului Adrian Păunescu. A fost şi un îndemn pentru a citi poezie, mai ales că pe 21 martie se celebrează Ziua Internațională a Poeziei. (Iulia Cristina DASCĂLU)