Discursul ținut de Papa Francisc I în Palatul Apostolic din Roma, la Nașterea Domnului
.html/article/mediaPool/papa_francisc__5276897774467187230_n_643560357.jpg)
Iubiţi fraţi şi surori,
Sunt bucuros să vă adresez urările cele mai cordiale de Crăciun sfânt şi An Nou fericit. (...) Crăciunul este sărbătoarea infinitei Milostiviri a lui Dumnezeu. Spune sfântul Augustin de Hippona: "Putea să existe milostivire faţă de noi nefericiţii mai mare decât aceea care l-a indus pe Creatorul cerului să coboare din cer şi pe Creatorul pământului să se îmbrace cu un trup muritor? Chiar acea milostivire l-a indus pe stăpânul lumii să se îmbrace în natura de servitor, în aşa fel încât deşi fiind pâine să-i fie foame, deşi fiind săturare să-i fie sete, deşi fiind putere să devină slab, deşi fiind mântuirea să fie rănit, deşi fiind viaţă să poată muri. Şi toate acestea pentru a sătura foamea noastră, pentru a alina arşiţa noastră, pentru a întări slăbiciunea noastră, pentru a şterge fărădelegea noastră, pentru a aprinde caritatea noastră" (...)
Spiritualitatea este coloana portantă a oricărei slujiri în Biserică şi în viaţa creştină. Ea este ceea ce alimentează toată acţiunea noastră, o sprijină şi o ocroteşte de fragilitatea umană şi de ispitele zilnice. Umanitatea este ceea ce întrupează veridicitatea credinţei noastre. Cine renunţă la propria umanitate renunţă la tot. Umanitatea este ceea ce ne face diferiţi de maşini şi de roboţi care nu simt şi nu se înduioşează. Când ne este greu să plângem în mod serios sau să râdem cu pasiune - sunt două semne - atunci a început declinul nostru şi procesul nostru de transformare din "oameni" în altceva. Umanitatea înseamnă a şti să arătăm duioşie şi familiaritate şi respect cu toţi (cf. Fil 4,5). Spiritualitatea şi umanitatea, deşi sunt calităţi înnăscute, totuşi sunt potenţialităţi de realizat în întregime, de obţinut încontinuu şi de demonstrat zilnic.
(...) Cine este onest nu acţionează corect numai sub privirea supraveghetorului sau a superiorului; cel onest nu se teme că este prins, pentru că nu înşeală niciodată pe cel care se încrede în el. Cel onest nu face niciodată pe şeful peste persoanele sau peste lucrurile care i-au fost încredinţate ca să le administreze, ca "slujitorul rău" (Mt 24,48). Onestitatea este baza pe care se sprijină toate celelalte calităţi. Maturitatea este căutarea de a ajunge la armonia dintre capacităţile noastre fizice, psihice şi spirituale. Ea este ţinta şi rezultatul unui proces de dezvoltare care nu se termină niciodată şi care nu depinde de vârsta pe care o avem.
(...) Cu cât avem mai multă încredere în Dumnezeu şi în providenţa sa, cu atât suntem mai îmbelşugaţi cu sufletul şi mai deschişi în a da, ştiind că dăruind mai mult primim mai mult. În realitate, este inutil să deschidem toate Porţile Sfinte ale tuturor bazilicilor din lume, dacă poarta inimii noastre este închisă la iubire, dacă mâinile noastre sunt închise la dăruire, dacă sunt închise casele noastre la găzduire şi dacă bisericile noastre sunt închise la primire. Atenţia înseamnă a îngriji detaliile şi a oferi ceea ce este mai bun din noi şi a nu atenua niciodată atenţia cu privire la viciile şi lipsurile noastre. Sfântul Vincenţiu de Paul se ruga astfel: "Doamne, ajută-mă să-mi dau seama imediat: de cei care sunt lângă mine, de cei care sunt preocupaţi şi dezorientaţi, de cei care suferă fără să arate asta, de cei care se simt izolaţi fără să vrea asta". (...) Credibil este cel care ştie să-şi menţină angajamentele cu seriozitate şi atenţie atunci când este observat, dar mai ales când este sigur; este cel care iradiază în jurul său un sentiment de linişte, pentru că nu trădează niciodată încrederea care i-a fost acordată.
Sobrietatea este capacitatea de a renunţa la superfluu şi de a rezista în faţa logicii consumiste dominante. Sobrietatea înseamnă prudenţă, simplitate, esenţialitate, echilibru şi cumpătare. Sobrietatea înseamnă a privi lumea cu ochii lui Dumnezeu şi cu privirea săracilor şi de partea săracilor. Sobrietatea este un stil de viaţă (8) care indică primatul celuilalt ca principiu ierarhic şi exprimă existenţa ca grijă şi slujire faţă de alţii. Cel care este sobru este o persoană coerentă şi esenţială în toate, pentru că ştie să reducă, să recupereze, să recicleze, să repare şi să trăiască cu simţul măsurii. Milostivirea nu este un sentiment trecător, ci este sinteza veştii bune, este alegerea celui care vrea să aibă sentimentele inimii lui Isus (9), a celui care vrea să-l urmeze serios pe Domnul care ne cere: "Fiţi milostivi precum Tatăl vostru" (Lc 6,36; cf. Mt 5,48). Aşadar, milostivirea să conducă paşii noştri, să inspire reformele noastre, să lumineze deciziile noastre. Ea să fie coloana portantă a acţiunii noastre. Ea să ne înveţe când trebuie să mergem înainte şi când trebuie să facem un pas înapoi. Ea să ne facă să citim micimea acţiunilor noastre în marele proiect de mântuire al lui Dumnezeu în maiestuozitatea şi misteriozitatea lucrării sale. Şi cu aceste gânduri, cu aceste sentimente, vă urez un Crăciun fericit şi sfânt şi vă cer să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc.
Francisc”
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Doi elevi de la Școala „Ion Basgan” Focșani s-au calificat la faza națională a Olimpiadei de Limba și Literatura Română
De același autor
