Educație

Un dascăl uitat pe nedrept: învăţătorul Ioan Ciocârlan (1874 - 1941)

Ziarul de Vrancea
2 nov 2015 444 vizualizări
Sărbătoarea jubiliară a şcolii Păuneşti - 150 de ani de la înfiinţare - este un prilej de a privi în trecutul şcolii spre figurile luminoase de dascăli, oameni care nu s-au implicat doar în educaţia copiilor, misiunea lor principală. Mulţi au căutat să îmbunătăţească nivelul de viaţă şi de cultură al sătenilor pentru a putea contribui deopotrivă, dascăli, elevi şi părinţi, la întărirea comunităţii în care trăiau cu toţii

În istoria învăţământului din Păuneşti, merite incontestabile a avut învăţătorul Ioan Ciocârlan. Dacă, în ultimii zeci de ani, la Păuneşti numele său a zăcut în uitare, lucrurile s-au schimbat graţie eforturilor de aducere la lumină a operei şi activităţii sale întreprinse de un om implicat în viaţa culturală a Vrancei, conf. univ. dr. Costică Neagu. Cercetările domniei sale s-au materializat într-o carte de referinţă: Ioan Ciocârlan, scrieri alese, în care au fost inserate fragmente din operele sale literare, dar şi studii, amintiri sau corespondenţă care-l aveau în centru pe Ioan Ciocârlan. Această lucrare am folosit-o ca sursă principală de informare, alături de alte lucrări sau surse arhivistice din care am încercat să realizăm o schiţă biografică. 

Portretul unui dascăl de elită

Mare învăţător şi scriitor sămănătorist, Ioan Ciocârlan s-a născut la 21 iulie 1874 în comuna Străoane-de-Jos, acolo unde a urmat şi şcoala primară. S-a înscris apoi la Şcoala Normală de la Bârlad şi, ulterior, la cea din Iaşi pe care a absolvit-o în 1895. Din acel an şi-a început activitatea didactică la Tulnici, pentru ca anul următor să ajungă la Pădureni. În 1897 s-a transferat la Păuneşti unde s-a stabilit şi a rămas timp de aproape două decenii. Aici a obţinut gradul definitiv în 1900 şi pe cel de institutor în 1908. În 1914 se transferă la Şcoala nr. 2 de băieţi din Focşani. A revenit în 1919 la Păuneşti, detaşat pentru a înfiinţa şcoala pregătitoare, nume dat gimnaziilor din mediul rural. Revenit la Focşani, s-a tranferat în 1921 la Şcoala nr. 3 de băieţi de unde, în 1925 s-a pensionat, după 30 de ani de activitate, la vârsta de 52 de ani. A decedat, după o grea suferinţă, la 18 decembrie 1941.
Ioan Ciocârlan s-a remarcat din primii ani de învăţământ drept un cadru didactic de elită în judeţul Putna. În 1896, la Focşani a avut loc o Conferinţă generală a învăţătorilor unde 12 dintre ei au primit calificativul „bine cu distincţie”. Printre ei era trecut şi I. Ciocârlan. Cu aceeaşi ocazie s-au pus bazele „Cercului cultural putnean”, care avea filiale în fiacare comună. Prin intermediul lor se demara un adevărat program la sate: înfiinţarea de bănci populare şi de obşti săteşti, culturalizarea sătenilor, culegerea cântecelor populare vechi etc., activităţi spre care se va dedica din plin la Păuneşti tânărul învăţător Ciocârlan.

Venirea lui Ioan Ciocârlan a coincis, fericit, cu activitatea cu totul remarcabilă din vremea ministrului Spiru Haret, când se înfiinţează loturi experimentale, cantine şcolare, biblioteci săteşti, se iniţiază serbări, construcţii de monumente etc. Învăţătorii de la sate, mai ales, au fost cei care s-au implicat cu toată energia şi competenţa în ridicarea satului românesc prin activităţi economice şi culturale. Ioan Ciocârlan, la Păuneşti, a fost un fidel discipol al lui Spiru Haret. El a dorit să fie nu doar un om devotat şcolii, ci şi un formator, un om implicat al comunităţii cu care s-a identificat aproape două decenii. Pentru a ajuta pe ţăranii din Păuneşti să aibă câştiguri mai mari şi o viaţă mai bună, a înfiinţat în 1906, cu sprijinul direct al ministrului Spiru Haret, o formă de asociere a ţăranilor, „Obştea de arendare «Sfânta Cruce»”, prin care a reuşit să ia în arendă moşia Domneşti. Poate şi de aceea, sfătuiţi de învăţător, ţăranii din Păuneşti nu au luat parte la marea răscoală din 1907 şi nu au suferit represiunea severă de după revoltă.

Ioan Ciocârlan publicistul

 A scris în publicaţiile din judeţ precum „Almanahul învăţătorilor şi învăţătoarelor din România pe anul 1903”. De asemenea, a scris şi articole de interes pentru săteni, mai ales că el a deţinut, o perioadă, funcţia de învăţător agricol itinerant pentru sprijinirea înfiinţării de ferme şi grădini şcolare în diferite localităţi din vechiul judeţ Putna. Astfel, în 1913 apare lucrarea Călăuza podgorenilor şi a negustorilor de vinuri pe înţelesul tuturor.
    Anii în care a stat la Păuneşti (1897-1914) au fost perioada în care şi-a manifestat veleităţile literare, când a scris numeroase nuvele şi schiţe, publicate în revista „Sămănătorul”, dar şi în volume separate: Pe plai (1903), Traiul nostru (1906), Inimă de mamă (1908) – operă premiată de Academia Română, Vis de primăvară (1909). Mai târziu au apărut volumul La vatră (1925), romanele Du-te dor (1936) şi Tainele munţilor (1940). În creaţia sa, I. Ciocârlan descrie viaţa grea a ţăranilor, condiţiile mizere în care trăiau, frământările sufleteşti, dar şi frumuseţea naturii. Deşi multe scrieri se referă în special la satele din zona munţilor Vrancei, e de presupus că şi realităţile vieţii din comună l-au inspirat, mai ales că stătea de mult timp şi aici îşi scria operele. Împreună cu soţia, învăţătoare ca şi el, au ridicat casă în comună, simţind, probabil, că au găsit un loc în care merită să trăieşti.
     În vizită la el au venit, printre alţii, mari oameni de cultură, profesori şi scriitori: Artur Gorovei, Mihail Sadoveanu, Bucura Dumbravă ş.a. A colaborat constant la revista „Sămănătorul”, dar şi la alte publicaţii culturale ale epocii. S-a implicat intens şi în activitatea culturală a comunei. Un fapt care demonstrează bogăţia sufletească şi dragostea pe care le-a purtat locurilor acestora şi oamenilor de aici este că şi-a donat, conform unor informaţii care necesită mai multă documentare, „casa gospodărească” satului „pentru căminul cultural” iar ca semn de recunoştinţă Căminul Cultural s-a numit, până spre 1948, „Ioan Ciocârlan”.
    A fost unul dintre iniţiatorii înfiinţării Bibliotecii publice din Focşani, alături de alţi profesori: I.P. Rădulescu-Râmnic, Ştefan Giurgea şi Nicolae Grozea. Profesorul Ionel Budescu, autor al unei lucrări monografice privind învăţământul din Vrancea, aprecia că „în centrul activităţii societăţii judeţene Putna, în anii 1900-1915, se găseşte neobositul şi modestul învăţător din Păuneşti, Ion Ciocârlan”. În lucrare amintită se menţionează că a colaborat la numeroase publicaţii, înfiinţând chiar o publicaţie, „Vremea nouă”, căutând „să plămădească în sufletul învăţătorimii o conştiinţă nouă, pregătind-o pentru vremuri noi”.
Pe măsură ce vom aprofunda cercetările în arhive vom dobândi, suntem convinşi, informaţii noi care vor lumina şi mai mult chipul acestui dascăl şi scriitor pe care păuneştenii au avut şansa să-l aibă printre ei. Mai mult, activitatea educativă, dar şi cea literară ne-au îndreptăţit pe noi, cei aflaţi în acest moment responsabili de educaţia elevilor din Păuneşti, să luăm iniţiativa amplasării unui bust în holul Şcolii Gimnaziale şi să-i acordăm o cinstire pe deplin meritată, un semn de revalorizare a oamenilor care au trudit în şcoala şi în comunitatea din Păuneşti.

Prof. Liviu Roman

Bibliografie

Ion Anghel, Înaintaşii; culegeri şi amintiri, Editura Gheorghe D. Mircea, Focşani, 1934;
Ionel Budescu, Istoria învăţământului din judeţul Vrancea – de la origini până la 1918, Editura Paideea, Bucureşti, 2003 ;
Costică Neagu (editor), Ioan Ciocârlan, scrieri alese, Editura Terra, Focşani, 2004.


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.