3 Video!!! Un pianist celebru a oferit Focşaniului un concert de zile mari
O uvertură, un concert şi o simfonie au reprezentat creaţiile muzicale oferite publicului de către Orchestra de Cameră Unirea, condusă de Vincent Gruger. Nişte nestemate muzicale menite să alunge zilele mohorâte. O seară de mare calitate intelectuală la care şi-a adus contribuţia şi marele pianist român, maestrul Viniciu Moroianu. Mai puţin cunoscut publicului larg, acesta e un nume care s-a impus clar în lumea muzicală românească cu largă recunoaştere şi pe marile scene ale lumii unde este adesea invitat să cânte. Chiar şi la Focşani maestrul a ţinut să îşi respecte statutul, să îşi etaleze talentul şi să ne demonstreze ce înseamnă să fii profesionist. S-a devotat total muzicii ce ne-a dăruit-o şi a ţinut ca şi la noi publicul să beneficieze de o audiţie la cel mai înalt nivel. Să remarcăm că special pentru domnia sa au venit de la Buzău o profesoară de la Liceul de Artă însoţită de un grup de liceeni dar şi două cupluri de tineri melomani din Brăila. Au înfruntat ploaia şi vremea rea, iar sacrificiile lor au meritat şi au fost răsplătite pe măsură. Ţinuta intelectuală a evenimentului a arătat că Focşaniul poate găzdui mari ambasadori ai lumii artistice şi că poate fi racordat la această lume. Obtuzitatea autorităţilor care manifestă doar dispreţ şi, în cel mai bun caz, ignoranţă faţă de cultură face ca acţiunea conducerii Ateneului de a porni campania publică de strângere de fonduri pentru un pian să fie lăudabilă şi care trebuie susţinută. Totul depinde de cât de cetăţeni sunt locuitorii Focşaniului. În ediţia de mâine, Ziarul de Vrancea va publica un interviu în exclusivitate cu pianistul Viniciu Moroianu, care ne-a împărtăşit din gândurile sale după interpretarea magistrală, pe un pian închiriat, a Concertului pentru pian şi orchestră nr. 4 în Sol major” de Ludwig von Beethoven. Concertul 4 de pian înseamnă despărţirea de tradiţia compoziţională în domeniu. Dacă până atunci pianul şi orchestra însemnau două planuri separate concertul 4 le uneşte într-un tot comun, realizează dialogul intim şi liric dintre ele, le stabileşte cadrul unitar şi natural de exprimare. E un concert atipic, complex, cu partitură densă şi care presupune un grad înalt de perfecţiune interpretativă. (S. V.)
"Testamentul de la Heiligenstadt"
După concertul pentru pian, interpretat de maestrul Viniciu Moroianu, Orchestra Unirea a interpretat Simfonia a II-a a lui Beethoven sau simfonia în Re, cum mai este cunoscută. Simfonia a fost compusă în principal în anul 1802, în timpul şederii muzicianului în Heiligenstadt, pe atunci suburbie a Vienei. Este perioada în care se adresează lumii întregi prin strigătul disperării al celui care ştie că începe să îşi piardă iremediabil simţul auzului, prin Testamentul de la Heiligenstadt. ”Născându-mă cu un temperament înfocat, gustam din plăcerile pe care ţi le ofera viaţa, dar m-am văzut constrâns de tânăr să mă despart de semenii mei şi să trăiesc singur, departe de lume. Cateodată, încercam să uit de toate astea, of!… Cât de dureros era să mă întorc din nou în trista realitate a pierderii auzului, care se înrăutaţea pe zi ce trece. Şi totuşi, nu puteam să le spun oamenilor: „Vorbiţi mai tare, strigaţi!… fiindcă sunt surd!… ” „O! cât de crâncen trebuia să mă lovesc de fiecare dată de beteşugul meu, să fac mereu aceeaşi tristă experienţă!”
Răbdare! – Aşa se spune; ea trebuie să-mi fie de aici încolo călăuză în viaţă. Divinitate, tu care de acolo din înalt poţi citi în adâncul sufletului meu şi-l cunoşti, ştii că-n el sălăşluieşte numai dragostea de oameni şi râvna de a face bine!
...Propovăduiţi copiilor voştri Virtutea: numai ea poate să-ţi dea fericirea, nicidecum banii. O spun din experienţă. Ea mi-a fost reazim în restriştea mea; ei îi datoresc, şi deopotrivă artei mele, faptul că nu mi-am curmat singur viaţa. Rămas bun, iubiţi-vă unul pe altul!”
Cu toate acestea, Hector Berlioz constată că în acestă simfonie totul este nobil, energic şi mândru; introducerea e o capodoperă, melodia e de o solemnitate impresionantă, care încă de la primele măsuri impune respect şi predispune la emoţie. Observă că Beethoven mai crede în gloria nemuritoare, în dragoste, în devotament, că se simte ardoarea juvenilă a unei inimi nobile în care s-au păstrat intacte cele mai frumoase iluzii ale vieţii. Toate acestea la o simfonie care doar le vesteşte pe cele mari...a destinului, Eroica, Pastorala, a 9-a...
O lucrare dârză, tematică, impetuoasă, este uvertura Coriolan ce evocă suferinţele poporului Romei pe vremea cănd era asediat de generalul roman Coriolan, dornic să îşi stingă cu săngele romanilor măndria rănită şi onoarea terfelită. El este personificat printr-o temă dură, care sugerează neclintita sa voinţă de luptă. În opoziţie cu ritmurile aprige se aştern unduioase emoţii lirice care indică rugăminţile şi lacrimile mamei şi ale soţiei generalului ce-l conjură pe acesta să cruţe oraşul şi să ierte nerecunoştinţa, ingratitudinea romanilor. (D. N.)