Lacrimi, regrete, amintiri frumoase și aforisme de Gabriel Funica
Scriitorul Gabriel Funica s-a despărţit de cei dragi printr-un bilet de adio pe care l-a scris înainte de a-şi pune capăt zilelor, în care explică motivele care l-au determinat să-şi încheie atât de dur socotelile cu viaţa. Din respect faţă de ceea ce a fost Gabriel Funica dar şi faţă de familia îndurerată, ZdV a decis să nu facă public conţinutul biletului. Cert este că Gabriel Funica era un om frământat, un sceptic, care a tot căutat sensurile profunde ale vieţii, zbateri sufleteşti care răbufnesc şi din scrierile sale. Se pare că acestuia nu i-au mai plăcut decepţiile, aşa cum spunea într-un aforism, şi a ales să treacă deliberat dincolo. Vestea sinuciderii bibliotecarului în vârstă de 54 de ani, cel mai probabil pe fondul unei depresii, a căzut ca un fulger peste colegi şi oamenii de cultură din judeţ. "A plecat de langă noi un adevărat om al Spiritului", spune poetul Paul Spirescu. "Avea o cultură, o modestie şi o seriozitate cum rar întâlneşti printre cei care se ocupă cu literatura", completează şi scriitorul Culiţă Ioan Uşurelu. "Gabriel Funica era un om deosebit, de o amabilitate iesită din comun. Discuta cu plăcere cu multe persoane. Ştia să te atragă spre studiu; încerca, şi reuşea, să te ajute, cu o informaţie, cu un titlu de carte sau cu cartea respectivă. Este greu de comentat gestul făcut. Sunt alături de familie şi de colegii de serviciu în acest moment greu", spune şi Viorel Iancu, colaborator al Bibliotecii Judeţene, unde Gabriel Funica a lucrat vreme de 25 de ani.
Carte de condoleanţe
La sediul Bibliotecii Judeţene a fost amenajat ieri un mic memorial dedicat celui care a fost Gabriel Funica şi a fost deschisă şi o carte de condoleanţe în care pot semna toţi cei care l-au apreciat pe omul de litere care a decis să-şi curme viaţa. "Gabriel Funica, bunul nostru coleg, a plecat dintre noi, lăsându-ne atât de trişti şi neputincioşi. Om al cuvântului, misionar prin vocaţie al cărţii şi al lecturii, Gabriel Funica ne-a părăsit, lipsindu-ne, pe fiecare dintre noi, de un prieten adevărat şi de un coleg cu totul remarcabil, a cărui prezenţă era salutată oriunde şi oricând în mijlocul nostru. Fin intelectual, în preajma căruia stăteai întotdeauna cu o oarecare sfială, dar şi cu bucuria unui privilegiu şi a unui dar care ţi se oferă, domnul Gabriel Funica a reprezentat biblioteca, cu nobleţe şi dăruire, adăugând siguranţei verbului prezenţa sa plăcută şi convingătoare, încântând, întotdeauna, prin profunzimea şi rafinamentul discursului. Este greu şi dureros să ne imaginăm că nu va mai fi alături de noi, că nu o să mai vorbim niciodată sau că nu o să-i mai vedem prezenţa discretă la biroul său sau între rafturile de cărţi. Bunul şi dragul nostru, unde te-ai grăbit să pleci? Cum să folosim doar timpul trecut şi cum să fii prezent, de-acum încolo, doar în gândurile şi în amintirile noastre? Ai plecat dintre noi, bunule şi dragul nostru coleg Gabriel Funica, lăsându-ne atât de trişti şi de neputincioşi! Dumnezeu să te odihnească în Marea Sa Împărăţie.", se arată într-un mesaj de condoleanţe dat publicităţii de colegii de la Biblioteca Judeţeană.
Nu i-au mai plăcut decepţiile!
Gabriel Funica (1961 – 2015) a fost bibliotecar la Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea începând cu anul 1991. A lucrat în departamentul Relaţii cu publicul, secţia Sala de Lectură şi la Secţia de Carte Veche a bibliotecii. A fost redactorul şef al Revistei Lector a Bibliotecii Judeţene “Duiliu Zamfirescu” şi membru al Cenaclului Cultural Duiliu Zamfirescu din Focşani. A scris editoriale în Revista "Oglinda Literară" din Focşani şi a fost membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei "Cărţi Deschise" a Bibliotecii Judeţene. Este autor al volumului "Hârtii lipite - note, aforisme şi alte impurităţi", apărut în 2005 la editura Zedax. Ar fi avut mult mai multe de spus în plan public, dar şi-a dat seama, probabil, că nu a venit încă rândul oamenilor de calitate, de bun simţ şi a ales tăcerea. Gabriel Funica a fost un bibliotecar, un eseist, un publicist, un intelectual curat pe care nu am avut timp să-l descoperim şi să-l preţuim aşa cum merita. Trupul neînsufleţit al scriitorului şi publicistului Gabriel Funica a fost depus ieri la biserica din cimitirul Sudic – Vâlcele, iar înmormântarea va avea loc duminică la prânz. Să-i fie ţărâna uşoară! (Silvia VRÎNCEANU)
Câteva aforisme scrise de Gabriel Funica în cartea "Hârtii lipite"
"Banul este ca un porc. Se hrăneşte cu orice"
"Râul un exces al binelui, Binele un deces al excesului"
"Izgoniţi din Paradis am inventat un pre-infern populat cu monştri, din când în când, acceptabili".
"Ne plac decepţiile, altfel n-am mai trăi".
"Insomnia e o formă de teribilism. Să te crezi atât de important încât să nu poţi adormi."
"Somnul raţiunii naşte monştri ca apoi monştri să facă raţiunii nopţi albe"
"Ca să fii bogat trebuie să iei viaţa la bani mărunţi"
"Cum să te prezinţi la Judecata de Apoi fără cravată?"
"Cum nu sunt consacrat şi nici cravată nu port sunt scutit, până la urmă, de efortul aberaţiilor cu ştaif."
"Doar şoarecii ştiu să guste o carte"
"Viitorul este prezentul de mâine şi trecutul de azi"
Citeam dimineaţă că omul este cea mai periculoasă armă. Pe tot restul zilei am anulat orice întrevedere."
Din respect de sine obişnuiesc să mă salut în fiecare dimineaţă."
De la Ana la Caiafa. Cei doi fondatori ai birocraţiei."
"Ca să fii bogat trebuie să iei viaţa la bani mărunţi."
"Libertatea. Un mod relaxat de a fi exigent."
"Indispus ca o bufniţă la apariţia soarelui."
"Privindu-mi trecutul am impresia că altcineva a hotărât în locul meu, Cine, din lipsă de ocupaţie, s-a apucat să-mi organizeze regretele?"
"Medicamentul ideal: nici unul."
"Omul, un subiect care mă determină să-mi aprind grabnic o ţigară."
"Pasărea pe limba ei piere şi omul, dialectic, îşi taie craca."
Anunțuri ZdV Premium
Anunțuri ZdV Premium
Comentarii: 1
Adaugă comentariu
viorel i. iancu, acum 3176 zile, 2 ore, 31 minute, 48 secunde 
