Educație

Cultură şi civilizaţie

Ziarul de Vrancea
7 aug 2015 1760 vizualizări
Câteva probleme de principiu în legătură cu poetul Dumitru Pricop şi Negrileştii Vrancei

Motto: „Azi risipit în stelele uitării / pierdute-n ochii celor ce-au plecat, / aprind, din nou, ecranul lumânării / cu flacăra cât vârsta unui sat / acum, când bântuie ninsoarea / şi lupii gem cu glas de pârtii vechi, / se sting salcâmii doborâţi de boarea / ce-o lasă-n urmă ielele perechi … / el, satul meu cu umbrele furate / de cine ştie care Lerui-Ler / va dăinui întru eternitate / din patima statornică de ger / de-aceea poate-i intră-n suflet brazii / şi viscolul pe geamuri sapă flori / sau îl feresc din drumul lor nomazii / doar prin căldura morţii călători / acestui sat nu-i ştie nimeni data / venirii între oamenii de rând / el a venit aşa cum vine Tata / din ceaţa clipei, albă, fulgurând…”(Dumitru Pricop – „Negrileşti”).
   
S-au împlinit de curând opt ani de la plecarea poetului Dumitru Pricop pe drumul eternităţii, prilej de a rememora şi în alt fel împletirea poeziei sale cu istoria de milenii a Negrileştilor într-un destin unic şi irepetabil. Demersul nostru jurnalistic nu face  altceva decât să puncteze acest alt mod de abordare a unui colţ de lume de rezonanţă universală.

Cercetători străini despre vechimea românilor

De la început subliniem faptul că nu polemizăm în niciun fel cu distinşii noştri colegi care au scris despre Ţara Vrancei  şi oamenii din satele ei. Folosim şi noi Ion Conea – Vrancea, geografie istorică, toponimie, şi terminologie geografică, apărută în 1993, la aproape două decenii de la decesul autorului, singura în care cunoştinţele de istorie şi geografie ajută toponimia, dar şi Marija Gimbutas – Civilizaţie şi cultură, publicată de cercetătoarea americană la Editura Meridiane în 1989, precum şi Dicţionarul Etimologic al limbii  române pe baza cercetărilor de indoeuropenistică, semnat de Mihai Vinereanu la o editură din Bucureşti în 2008.
„România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă – scrie Marija Gimbutas în cartea citată – o entitate culturală cuprinsă între 6500 şi 3500 înaintea erei creştine, axată pe o societate matriarhală, teocratică, paşnică, iubitoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate patriarhale de luptători din epoca bronzului şi a fierului… Această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană… şi folosea o scriere sacră cel puţin de la sfârşitul mileniului III î.e.cr.”
În august 2012, la Miercurea Sibiului, pe traseul autostrăzii spre Nădlac, a fost descoperită, la cinci metri sub pământ, o bucată inscripţionată dintr-un vas de ceramică datat cu 6.200 de ani înaintea erei creştine, mai vârstnic cu 2.000 de ani decât tăbliţele sumeriene. Două localităţi din apropiere se numesc Bârsana şi Dumbrava, iar un loc mai sus de Căpâlna – La Greşu. Aşezările preistorice descoperite la Negrileşti, Bârseşti şi Soveja aparţin acestei civilizaţii pre-indo-europene.

De la Cultura Vechii Europe la Cultura Carpică

Nu împărtăşim ideea că Năruja este „inima Vrancei” sau Tulnicii „centrul Vrancei istorice”, rolul determinant în Vrancea arhaică avându-l un întreg areal cuprins între Curmătura Sovejei, Tulnici-Greşu, Văsâiu (actualmente Vrâncioaia), Valea Sării şi Bârseşti, cu un centru coagulant, cel putin ca vechime, la Negrileşti.
La intrarea dinspre Putna în Negrileşti s-au descoperit urmele unei aşezări din epoca neolitică (Cultura Boian, mileniile V - IV î.e.cr.), peste care s-a suprapus alta în epoca bronzului (Cultura Monteoru,  mileniul II î.e.cr.). Aşezări din neolitic au fost descoperite şi la Topeşti  şi Soveja (Cultura Cucuteni,  mileniile IV-III î.e.cr.), la Soveja găsindu-se, pe albia
râului Şuşiţa, şi urmele unei aşezări din epoca bronzului (Cultura La Tène), perioada de înflorire geto-dacă sub Burebista şi Decebal. Aşezări din secolele II-III era creştină (Cultura Carpică ) au fost descoperite în punctele Podul Vâlcelei şi Varniţa de la Bârseşti. De precizat că în neolitic s-au dezvoltat olăritul, agricultura şi creşterea animalelor – Cultura Monteoru din mileniul II î.e.cr. fiind rezultatul sintezei petrecute între vechii locuitori ai neoliticului târziu şi triburile indo-europene. „Faptul că geţii locuiaiu în Carpaţi încă din mileniul II î.e.cr. (indiferent dacă se numeau aşa) – scria Vasile Pârvan în 1926 –  şi că în calitatea lor de traci nordici ocupau tot masivul carpatic până în Moravia şi în Galiţia ni se dovedeşte prin tracizarea tuturor sciţilor, despre care Herodot nu mai avea nicio ştire în secolul V î.e.cr.”

Negrileştii – centrul Vrancei arhaice

Pentru a înţelege etimologiile toponimelor din arealul în discuţie e bine să ştim că anumite cuvinte par a proveni din latină, dar ele aparţin de fapt unui fond comun traco-italo-galic, altele fiind comune cu sanscrita, limbile baltice sau albaneza.
Toponimul Vrancea, fie că provine dintr-o rădăcină indo-europeană *uorna(urona) („gaură într-un butoi înfundat”, „groapă”), care a dat vrana – cum zice Mihai Vinereanu, „u” urmat de o vocală transformându-se în traco-dacă în „v” ca în  vatră, vorbă, fie că e dat de  vechiul slav vranŭ („corb”), el a fost mai întâi numele unui „bătrân” gen Ivancea, Mihalcea, Tudorancea, care a „umblat”, la origine, pe întregul areal. „Deasupra ascendenţilor unui sat stau bătrânii mari ai mai multor sate care, cândva, au făcut un corp comun ” – scrie Aurel V. Sava în Documente putnene, vol.I. De la Vrancea s-a format Vrâncioaia, cum de la Mihalcea, de pildă, se formează Mihălcioaia. Toponimul Vrâcioaia este atestat prima dată în Marele dicţionar geografic al României, publicat în cinci volume între 1898 şi 1902, cu explicaţia „cătun cu 197 de locuitori în comuna Negrileşti, judeţul Putna, situat sub Dealurile Zeicăi şi Babei”. Istoric, toponimul Vrâncioaia aparţine deci satului Negrileşti, face parte din fiinţa acestuia şi rămâne de cercetat când şi în ce împrejurări a devenit toponim. Comuna Vrâncioaia de azi are această denumire din 1937, înainte numindu-se Văsâiu (Văsuiu), prescurtare de la Vasile. Schimbarea denumirii o datorăm lui Neculai Jechianu, năcut în 1891 în Văsâiu, care şi-a început cariera ca învăţător suplinitor în 1911 la Negrileşti, sensibilizat poate şi de ridicarea monumentului lui Ştefan cel Mare pe Dumbrava Bârseştilor, în 1904.
Originile legendei cu cei şapte feciori ai Tudorei Vrâncioaia trebuie căutate însă în tot arealul, ciobanii de aici având nevoie de istorie, ca martor, încă din secolele XVII-XVIII, când ungurii le-au ocupat păşunile din munte, iar la începutul secolului XIX, în lupta cu Iordache Ruset Roznovanu pentru ieşirea Vrancei din boieresc, doi dintre vechili fiind din acest areal (Constantin Taftă din Negrileşti şi Toader Ţârdea din Spineşti). Cinci din cei şapte feciori ai Vrâncioaiei, spune legenda, au întemeiat sate în acest areal ( Negrilă de la Negrea, Bârsea, Bodea, Spinea şi Paul), doar doi fiind în afara arealului (Spulber şi Nistor). Bârseşti  nu vine de la Bârsan (locuitor al Ţării Bârsei), pentru că ar fi trebuit să dea Bârsăneşti, ca în alte zone, ci de la bârsă, care denumeşte o parte a plugului de arat, numele propriu  Bârsă fiind înregistrat de Ion Conea în toate satele comunei Valea Sării. „Groapa cu sare” de aici, indispensabilă creşterii oilor încă din neolitic, a fost un alt motiv de populare intensă a acestui areal din vechime.
Toponimele Negrileştilor atestă, în cea mai mare parte ştiinţific, vechimea localităţii. Primul cătun de la intrarea în comună se numeşte Grumăzeşti, format de la grumaz, care, pe lâgă sensul de „ceafă”, „gât” are şi sensul de „spinare lată de deal, cu pante relativ repezi”. Este descrierea exactă a locului mărginit într-o parte de Valea Putnei şi în cealaltă de a Dejului, toponim moştenit din fondul traco-dac comun cu albaneza, idiom în care cuvântul are forma gurmaz.

Varianta arhetip a baladei populare „Mioriţa”

    Culeasă de Alecu Russo, în 1846, de la un lăutar în Soveja, cea mai rezistentă piesă de arheologie spirituală a poporului român nu este nici pe departe „lacrima păstorului învins”, cum s-a lăsat furat de frumuseţea metaforei chiar şi Dumitru Pricop. În primul rând, balada este concepută şi cizelată de ciobanii din arealul amintit (unu-i moldovean, unu-i ungurean şi unu-i vrâncean), pentru că numai acesta se învecinează la nord cu Moldova, la vest cu Transilvania (pe atunci ocupată de Ungaria), iar la sud şi est cu restul ţării Vrancei, străbătut de o străveche arteră de circulaţie (Putna, „râul cu drum”). În timpul profesoratului de cinci ani în Negrileşti ne-am străduit tot timpul să eliminăm din exprimarea elevilor ideea că părinţii lor sunt plecaţi „la oi sau cartofi la Ungaria”, în timp ce tulnicenii spuneau „la Covasna”. Mai mult decât atât, localitatea Negrileşti este singura în care Ion Conea a înregistrat numele de familie Ungureanu.
    „Mioriţa” a cristalizat, într-o sinteză pur românească, fără echivalent în spaţiul spiritual european, o concepţie originală despre esenţa metafizică a fiinţei umane. Semnificaţiile baladei nu pot fi îndepărtate de religia geto-dacilor, de cultul lui Zamolxe, de tradiţiile ritualice ale strămoşilor noştri sau de puternicul sentiment al naturii prezent la păstori, deşi unele sensuri originare s-au pierdut şi s-au adăgat altele noi, strat după strat, în tentativa  de a o aduce, de-a lungul timpului, la înţelegerea celor care o ascultau.
    Un corolar al vieţii tradiţionale de păstor este boteitul oilor, sărbătoarea plecării turmelor la munte, pentru păşunat, singura cu acest nume din ţară, organizată la Negrileşti de treisprezece ani. Boteiul este înregistrat în dicţionare ca fiind  un „cârd de oi sau de cerbi”, cu etimologie necunoscută, dar  boteitul lipseşte din toate dicţionarele consultate de noi. În schimb există sâmbra oilor – „întovărăşire pentru alcătuirea unei stâne”, „sărbătoare prilejuită de începerea mulsului oilor la munte”, termen provenit din neogrecescul sempros, care însemnă dijmaş. Cuvâtul botei ar putea fi moştenit din fondul autohton traco-dac, ceea ce ar conferi Negrileştilor Vrancei încă un element care să ateste existenţa lor multimilenară.

O administraţie la înălţimea înaintaşilor

    Negrileştii sunt într-adevăr o comunitate umană aparte. În afară de poetul Dumitru Pricop, simbolul Ţării Vrancei în întregul ei, aici s-a născut profesorul universitar dr.Vasile N.Taftă, expert FAO, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, unul din cei mai mari specialişti ai ţării în creşterea ovinelor. Este fiul unui distins preot căruia i se spunea „Popa Caval” pentru măiestria cu care cânta la acest intrument popular, în timp ce un alt preot, cu o altă genealogie, avea individualizată „Hora lui Popa Taftă”. Aici trăieşte artistul popular în prelucrarea lemnului Ion Pavel, membru al Academiei de Arte Tradiţionale din Sibiu.
    O activitate deosebită are actualul primar al comunei, profesorul Ion Văsuian, unul dintre cei mai destoinici şi activi edili ai Ţării Vrancei, în timpul căruia s-au realizat 5,5 km. de drum asfaltat şi 10 km. reabilitare drumuri comunale, un local nou de şcoală, un dispensar uman, un cămin cultural, o piaţă agroalimentară, extindere de peste 5 km. a electrificării comunei, aducţiune de apă potabilă, prin cădere, de la Roşchila şi, mai recent, achiziţionarea unui buldo-excavator cu fonduri europene şi locale.
    Modernizarea Negrileştilor trebuie să însemne însă şi valorizarea în termeni contemporani a trecutului lor fabulos.

Casa Memorială „Dumitru Pricop” şi Muzeul

    Iniţiativa conferenţiarului universitar Costică Neagu de a se înfiinţa la Negrileşti Casa Memorială „Dumitru Pricop” şi „Muzeul Ţării Vrancei” are o logică mult mai profundă decât ar părea la prima vedere. Funcţionarea acestora în cadrul unui proiect rural de promovare a culturii scrise şi populare ar fixa în alt fel Negrileştii în conştiinţa naţională şi chiar europeană.
    De aceea nu putem să nu menţionăm contribuţia bănească a unor oameni care, dincolo de opţiunile lor politice, preţuiesc cultura şi tradiţiile Vrancei. Începem cu Consiliul Local Negrileşti care a donat 45.000 lei, Asociaţia „Simion Mehedinţi” – 5.000 , Stan Sima, patron Auto Sima Beyer – 5.000, Cătălin Vrabie, notar public, consilier local Focşani – 4.000, ing. Gheorghe Stan, patron Micromet Focşani – 2.000 ing. Gheorghiţă Tepşanu, patron WOODENDOORS Focşani – 2.000, ing. Costel Munteanu, patron Valpet Focşani –  2000, Constantin Ivan, notar public Focşani – 1.500, Fevronia Stoica, farmacistă Focşani – 1.000, Contantin Nistoroiu, patron Nisprod Focşani – 1.000 Vasile Buta – 1.000, prof. Ion Văsuian, primar Negrileşti – 500, acad. prof. dr. Vasile N.Taftă, Bucureşti – 500, acad. prof. dr. Valeriu D. Cotea – 500, Gheorghe Istrate, poet, Bucureşti – 500, Valentin Muscă, ziarist, doctor în teologie – 500, Babeş D. Dumitru din Negrileşti – 500, Feliciu Paraschiv, patron PACO – 500, preot Culiţă Enache – 300. Sume importante au mai depus Ani Pricop, soţia poetului, Adela-Valeria, fiică, prof, Nicolae Pricop, frate, prof. Florica şi Iulian Albu din Soveja, general Ionel Celmare, Consiliul Judeţean Vrancea, prof. univ. Cristian Dumitrescu, senator, medicul veterinar Toader Cojocaru din Bârseşti, dr.ing. Culai Dascălu, Focşani, Eduard Lambrino, Focşani, Stelian Vicol, scriitor Galaţi, toţi funcţionarii de la Primăria  Negrileşti ş.a.
    O situaţie ciudată se întâmplă la Obştea Negrileşti, de unde „un negrileştean” îl atacă online pe Valentin Muscă, unul dintre cei mai titraţi ziarişti pe care i-a avut Vrancea vreodată, acuzându-l că nu cunoaşte priorităţile negrileştenilor, care sunt altele decât o casă memorială şi un muzeu, împotriva cărora a votat o întreagă adunare generală.
    Să fi devenit negrileştenii aceştia atât de obtuzi la minte încât să refuze eternitatea care le bate la uşă, să fie preşedintele obştii un troglodit ostil culturii şi să nu ştie că bani se pot aduce şi prin proiecte culturale, inclusiv fonduri europene? Imposibil, negrileştenii, aşa cum îi cunoaştem noi, sunt oameni cu suflet mare şi săritori la acţiuni care le înfrumuseţează comuna. Este poate doar o neînţelegere a momentului, după care obştenii vor reveni la normal, cu fruntea sus, alături de ceilalţi. Ar fi trist să rămână în afara timpului care ne stăpâneşte destinele tocmai ei …

Prof. Valeriu Anghel


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.