Apariţie editorială - Dan Movileanu lansează luni “Alfabetul Disperării”
Alături de poetul Dan Movileanu va fi Cenaclul Duiliu Zamfirescu şi, toţi iubitorii de poezie adevărată. “Alfabetul disperării” este cel mai recent volum de versuri semnat de poetul vrâncean (tecucean-moviliţean!) Dan Movileanu - acesta fiind pseudonimul literar al profesorului Viorel Şerban. Volumul a văzut lumina tiparului în acest an, graţiei editurii băcăuane “Editura Ateneul Scriitorilor”. Volumul se bucură de prefaţarea scriitorului Marius Manta care a găsit cea mai bună formulă de prezentare şi descifrare a sensibilităţii poetice a acestor poeme... inegalabile. Inegalabile, da! Prin exprimare, mesaj şi dăruire. Mărturisesc, am fost profund emoţionată citind ultimul capitol al volumului - Spaţiul de curbură - care, în opinia mea, este esenţă de poezie, de talent şi iubire. “Excursul liric pe care ni-l propune este până la urmă atemporal, dezinteresat de aspectele efemere ale existenţei", notează undeva în prefaţa cărţiiscriitorul Marius Manta. Şi, împărtăşesc această convingere, îmbogăţită fiind (spiritual) prin lectura poemelor, prin metafora bine aleasă, prin mesajul impersonal, dar mai ales prin încărcătura poetică adusă, transpusă până la durere. Poemele lui Dan Movileanu sunt suferinţă, frumuseţe şi încântare. Încântarea cu care-şi evocă plaiurile natale, expunându-le cu aceeaşi grandoare ca pe “Câmpiile elizee” este atât de emoţionantă, atât de adevărată, încât tu, ca şi cititor, îl invidiezi pentru spaţiul ce i-a creat inspiraţia divină, bucurându-te odată cu el de clipe paradisiace. Limbajul este unul simplu, de parcă poetul vorbeşte amicului de cancelarie, prietenei de plimbări nocturne ori bunicului, tatălui, mamei, ţie, cititor drag, căruia îi dăruieşte trăirea, simţirea sa. Dan Movileanu este un poet cu “state vechi”- deşi modestia, decenţa l-au împiedicat să inunde piaţa cu multe cărţi. A scris câteva, printre care şi acest volum de poeme, dar foarte bune. Susţin, mai mult, argumentez cu un fragment din poemul “Scrisori către un prieten”- care este grăitor: Prietene,
Dacă mă întrebi ce-am făcut cu viaţa mea, nu ştiu să-ţi spun/Răspund, dacă nu mă întrebi, ştiu! / Am răsfoit o carte subţire cu vise şi mi-am numărat / Sentimentele confuze, proscrise în lumina cronofagă /a deriziunii. /Am numărat coastele surpate ale aerului de deasupra /Moviliţei şi ideile măcinate din piatra rece a / Dezordinei lumii. /Am lansat pe apa Zăbrăuţului câteva zeci de vapoare /De hârtie, cu poeme, sub privirile ironice ale / Inventatorilor maieuticii.”
Este doar un fragment, dar vă asigur, întregul vă va face să nu abandonaţi volumul până ce nu-l veţi citi din “scoarţă-n-scoarţă”- cum se spune.
Mariana Vicky Vârtosu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
