Educație

N e g r i l e ş t i i V r a n c e i - 430 (1585-2015)

Ziarul de Vrancea
17 mai 2015 1567 vizualizări
Profesorul Costică Neagu, fiu al satului Negrileşti, scrie astăzi despre evoluţia socială şi culturală a frumoasei aşezări de păstori din munţii Vrancei

După ce am văzut "actul de naştere” al multisecularei aşezări vrâncene, despre care legenda spune că poartă numele unuia dintre feciorii Mătuşii Tudora Vrăncioaia - Negrilă sau Negrea, să urmărim firul istoriei şi oamenii care i-au marcat viaţa şi destinul.

Deşi nu avem prea multe documente amănunţite despre contribuţia şi comportamentul negrileştenilor în cadrul Moşiei Vrancei, putem conchide că ei au jucat un rol activ în Marele Sfat al Vrancei, o primă dovadă fiind faptul că unul dintre vechilii Vrancei a fost Constandin Taftă din Negileşti, cel care împreună cu Popa Şerban Bălan din Năruja şi Toader Ţârde din Păuleşti, au apărat timp de 13 ani (1801-1814) drepturile vrâncenilor în "Procesul ieşirii din boieresc”, purtat împotriva boierului Iordache Ruset Roznovanu, cel care a năzuit, împreună cu domnitorii Constantin Ipsilanti şi Alexandru Moruz, la moşia vrâncenilor dată de Ştefan Vodă. 

După acele timpuri epopeice în care Vrancea întreagă a sărit ca unul, să-şi apere ocina strămoşească, viaţa negrileştenilor a curs ca a tuturor vrâncenilor.  

Negrileştiul "moare” încet-încet

Populaţia Negrileştiului a avut, în timp, o evoluţie ascendentă. Primele date le găsim în catagrafiile scoase la iveală de istoricii Ion Ionaşcu şi C. C. Giurescu, din arhivele moscovite: anul 1774/ locuitori 238… 1977/ locuitori 2355. Din 1977, de când a început declinul, Negrileştiul "moare” încet-încet. Din 1773 de locuitori, 505 sunt peste 65 de ani, 940 locuitori sunt între 20-65 de ani  şi doar 308 sunt între zero şi 20 de ani. 

Negrileştenii sunt oameni foarte activi, chiar hapsâni la muncă. Prin anii 70-80, odată cu apariţia "mandatariatului”, negrileştenii, foarte buni oieri, s-au răspândit prin multe judeţe ale ţării: Covasna, Harghita, Braşov, Mureş, Sibiu, dar şi în Galaţi, Tulcea, Constanţa etc. Luând mari turme, de oi, în administrare, de la CAP-uri şi IAS-uri, au acumulat însemnate venituri materiale, construindu-şi case frumoase, cumpărându-şi autoturisme  făcându-şi, ei înşişi, mari turme de oi. Cu toată această mobilitate a populaţiei actuale, interesant este faptul că negrileştenii nu se înstrăinează de sat, nu migrează definitiv, în alte zone. Aici îşi construiesc locuinţe, aici îşi aduc venitul, aici îşi întemeiază familia.

Numele lor reflectă profesia, locul, etnia, firea omului, nemaivorbind de porecle, unele adevărate metafore. În acest sens, credem că putem descifra, prin antroponimie, câte ceva din istoria acestei aşezări: mişcarea populaţiei - Ungureanu; ocupaţiile (Dascălu, Ciocan, Popa, Ciobanu, Mocanu); înălţimea (Lungu); etnia (Grecu, Rusu, Turcu, Ungureanu); starea socială (Văduva); gradul de rudenie (Bratu - frate) etc. 

Ocupaţiile principale ale sătenilor sunt agricultura, creşterea animalelor şi prelucrarea lemnului. În privinţa muncilor din gospodărie, putem spune că nu există o diviziune bine stabilită între muncile bărbaţilor şi ale femeilor. Iarna: ţesutul şi torsul, care sunt pe cale de dispariţie; vara: cultivatul porumbului, cositul, muncă specific bărbătească. Femeile participă la toate muncile câmpului: seamănă, ară, prăşesc, culeg şi curăţă porumbul, încarcă, descarcă, duc la moară, uneori în spate sau în cărucior, morile fiind în sat. Se mai plătesc muncile calificate: dulgheria, zidăria, ridicatul caselor, şindrilitul, învelitul caselor cu tablă etc.

Mămăliga cu branză de la "Ioan nemesnicul” încoace

Alimentaţia poartă amprenta locului, a tradiţiei, dar şi a modernităţii: veşnica mămăligă vârtoasă este concurată de pâine; produsele din lapte - brânza frământată şi "bătută” la putină, la burduf sau la băşica de porc; urda, telemeaua şi "caşul sărat”, laptele proaspăt sau "prins”, acru, laptele "bătut” la putinei, din care s-a ales untul. Se mai consumă carne de oaie, în special vara şi toamna când se face vestita pastramă de oaie. 

Marile praguri - botezul, cununia, înmormântarea - ale trecerii omului prin lumea aceasta constituie momente de mare importanţă în viaţa comunităţii. Chiar dacă au apărut unele "modernităţi”, în linii mari, obiceiurile au rămas aceleaşi de veacuri.

Negrileştiul s-a integrat, în privinţa organizării administrative, spaţiului vrâncean. Aşa cum în documentul din 1585 apare un preot, în anul 1751, la întâlnirea de la Bârseşti a Sfatului cel Mare al Vrancei, Negrileştiul este reprezentat, printre alţii, de "Ioan nemesnicul”, primul conducător de sat nominalizat într-un document vrâncean. Nemesnicul era un conducător al satului, care se îngrijea de strângerea obligaţiilor faţă de Vornicia Vrancei, "Neguţătorul Vrancei” fiind o primă formă de viaţă economică, generată de condiţiile specifice ale Vrancei. 

E de presupus că nemesnicul se ocupa de tranzacţiile din sat şi asigura ordinea în localitate. În timp, conducătorul satului s-a numit vătaf, vornic, iar mai târziu primar. 

Primarii din Vrancea, la fel ca şi ciobanii, se alegeau dintre oamenii cinstiţi, pentru că nu puteai să dai oile pe mâna unor neisprăviţi, la fel şi treburile satului. Toţi primarii din Negrileşti au fost gospodari localnici, până în anii 1952-1968 când comuniştii au impus doi primari nelocalnici: Gh. Teodorescu şi Toader Cucu. 

Preoţii şi primarii care au rămas în istoria satului

Pe lângă această imixtiune în treburile comunei, statul a mai provocat acestei aşezări multiseculare şi alte fracturi. Astfel, în anul 1968, odată cu noua împărţire administrativ-teritoriale, Negrileştiul a fost arondat Comunei Bârseşti. Faptul că atunci comasarea nu s-a făcut printr-un protocol în care să se specifice tot inventarul mobil şi imobil, după reînfiiţarea Comunei Negrileşti, au început o serie de litigii între cele două aşezări, care n-au fost rezolvate nici până astăzi, lăsând pentru totdeauna, răni adânci în sufletul sătenilor celor două aşezări, la fel şi între negrileşteni şi tulniceni.  

Activitatea administrativă a Comunei Negrileşti, din perioada interbelică, a fost marcată de două personalităţi locale: Ion Mehedinţi şi Ion D. Lechea, iar perioada postbelică de Dumitru Dochioiu şi de prof. Ion Văsuianu, actualul primar şi cel mai longeviv director de şcoală. 

Negrileştenii au fost, din toate timpurile, buni creştini. Nu se ştie când şi-au construit negrileştenii prima biserică şi nici unde va fi fost ea. Mulţi bătrâni vorbesc de Călugăr, locul unde ar fi fost un schit cu o biserică mică de lemn. 

Prima biserică despre care avem ştire (1729, cf. pr. Paroh Gherasim Arhire), datează din secolul al XVIII-lea. Era o biserică din lemn, amplasată în partea sudică a actualei biserici. Avea pereţii din bârne, placaţi cu scândură pe dinăuntru şi pe dinafară. Biserica era acoperită cu şindrilă. Intrarea se făcea prin partea de sud, deasupra intrării fiind şi o turlă în care se afla clopotul bisericii. Prin osârdia satului şi a preotului Constantin Taftă, în 1939 s-a construit o biserică impunătoare din cărămidă, supranumită atunci "catedrala Vrancei”

Organizarea administrativă a bisericii din Negrileşti a început "pe data de 5 aprilie, 1894 când a luat fiinţă Parohia Negrileşti, din Comuna Negrileşti”. La fel ca şi în privinţa primarilor, constatăm că toţi preoţii care au slujit aici au fost localnici până în 1931 când a venit pr. Arhire Gherasim care s-a căsătorit cu Marioara Vasile C. Taftă, descendentă din celebra spiţă a vechilului Constandin Taftă. După Arhire Gherasim au urmat trei preoţi veniţi nelocalnici: Traian Mazăre, Culiţă Enache şi Culiţă Ichim.

"Cine are carte are patru ochi”

Negrileştenii au respectat din toate timpurile învăţătura de carte. Starea economică precară i-a condus la gândul că şcoala este cea care ar trebui să-i scape de sărăcie pe oameni:"Cine are carte are patru ochi”. 

Începuturile şcolii din Negrileşti se pierd în negura anilor. Prima şcoală din Negrileşti a funcţionat în casele preotului Constantin Taftă, fapt neconfirmat documentar, apoi a funcţionat în spaţii închiriate, între care şi o sală din primărie. Coloana dascălilor care au lucrat la şcoala Negrileşti este destul de lungă, din care spicuim doar câteva nume: Nicolae Bobeică, Neculai Jechianu, Ion Lăduncă, Dumitru Filip, Lazăr Blăniţă, Neculae Popescu, Blăniţă Ancuţa, Ştefăniţă Lechea, Ion Soare, Valeriu Anghel, Văsuian Ion, Galea Văsuian şi mulţi alţii. După înfiinţarea învăţământului gimnazial şi preşcolar, numărul dascălilor s-a mărit foarte mult, mai ales că populaţia şcolară ajunsese prin 1970 la peste 500 de elevi. 

Specificul proprietăţii din Vrancea arhaică, a făcut ca în această regiune să dăinuiască şi astăzi, aşa-numita proprietate obştească - obştile de moşneni -, care au apărut după procesul cu boierul Iordache Ruset Roznovanul (1801-1814). Urmare a cheltuielilor făcute, vrâncenii au purces la împărţirea munţilor pe sate, în drepturi egale - "vrânceanul se naşte şi moare cu dreptul lui”. Atunci s-a sfărâmat solidaritatea vrânceană, iar obştile săteşti au căzut pradă lăcomiei vrâncene, "cozilor de topor” şi străinilor (1905-1945), care au crucificat codrul vrâncean, producând cel mai mare dezastru ecologic - "Vrancea cheală”. 

      Satele vrâncene au primit suprafeţe de munţi după contribuţia la Proces. Negrileştiul fiind un sat mare a primit Muntele Păişele 4.000 ha şi Roşchila - Roşchilele 1.000 ha. Pe aceste 2 suprafeţe, s-au înfiinţat 2 obşti (Păişele - 1914), iar Obştea nu se ştie când s-a înfiinţat. De altfel, în 1945 Ion Pricop, preşedintele Obştei Roşchila, nu mai are activitate din 1942 până în 1945, propunând alocarea sumei de 10.000 lei din fondul Obştei Păişele, pentru hotărnicirea cu satele vecine şi cu sătenii. 

În 1945, cele două obşti s-au contopit, dar problema delimitării Obştei Roşchila de satele vecine şi de săteni, a rămas, riscându-se azi un scandal imens şi o fracturare a comunităţii. Reconstituirea Obştiei Roşchila nu mai e posibilă fără o "tulburare în posesie” a celor care au proprietăţi pe teritoriul fostei Obştii Roşchila.

Să revenim la vechea solidaritatea vrânceană, să vedem ce ne uneşte, nu ce ne desparte şi să rostim împreună cu Dumitru Pricop: El, satul meu, cu umbrele furate/ de cine ştie care Lerui-Ler/ va dăinui întru eternitate/ prin patima statornică de ger (…)

 

Costică NEAGU. Negrileştean. 


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 3

Adaugă comentariu
unu, acum 944 zile, 4 ore, 50 minute, 23 secunde
DRAGA REDACTIE, PRIN CENZURA DVS OCROTITI MAFIA POSTDECEMBRISTA SI VA PIERDETI CREDIBILITATEA... FITI IMPARTIALI SI AFISATI COMM-UL, VA ROG
unu, acum 944 zile, 5 ore, 5 minute, 38 secunde
Sa intelegem ca Obstea ( si implicit obstenii) nu vor mai putea recupera proprietatile de drept pentru ca ar tulbura noii proprietari deveniti peoprietari prin mijloace necunoscute... si sa intelegem citeste integral
, acum 944 zile, 8 ore, 49 minute, 53 secunde
Sa facem cat mai mult sa nu dispara nici frumoasa Fundatura, nici interesantul Negrilesti si multe altele din Judetul acesta al acestei frumoase Tari. Chiar daca materialele culese de Paul H. STAHL, citeste integral
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.