A mai căzut o stea! S-a prăpădit educatoarea Didina Zănoagă
Liceul pedagogic, catapeteasma tuturor şcoalelor! Şcoala, doamnelor şi domnilor TRANDAFIR, a mai pierdut o bătălie! O boală necruţătoare s-a cuibărit în casa sufletului Didinei şi astăzi a trimis-o la stele, să stea alături de soţul ei, prof. Zănoagă plecat mai înainte pe drumul fără de întoarcere. Mi-e greu să spun lucruri măreţe ... mestecându-ne lacrima în loc de cuvinte... când nu au trecut două săptămâni de când am condus pe ultimul drum o alta colegă de liceu, Maria Tatu. Avem în faţa ochilor zâmbetul ei nelipsit, scos parcă dintr-o carte de împărtăşanie, zâmbet cu care îşi întâmpină copiii la venirea la grădiniţă, colegele, prietenii… De ce acum? Cui trebuie să ceri socoteală??? Pe cine să ocărăşti??? Parcă cine ştie când vine ziua judecăţii ?? Dar de ce e judecată ea, care nu a judecat, nu a urât, nu a ocărât, ea care se însoţea cu zâmbetul molipsitor pretutindeni, ea care şi-a aşezat scaunul în DOMNIA IUBIRII DE OAMENI în atâtea generaţii de copii !??! Dar nu e numai atât, un om curajos care trecea cu modestie şi curaj peste suferinţele bolii, ea care a încercat să câştige această bătălie inegală luptând din toate puterile... Copiii de azi şi de ieri o vor privi într-o stea unde s-a mutat astăzi... Suntem atât de neputincioşi în faţa acestei tragedii... De aceea am pus gândurile în câteva versuri :
“Educatoarea mea din grupa mare,
De azi din lumea asta a plecat.
S-a dus să-nveţe pe lumea cealaltă
Copii ajunşi la vârsta de-nvăţat.
Era o fetişcană numai soare,
Venea la grădiniţă tot în pas zorit.
În recreaţii întotdeauna
Găsea mereu câte ceva şi de citit.
S-a-mbolnăvit odată, într-o toamnă
Şi-ntregul an a zăbovit în pat.
Într-un târziu ne-a spus domnul director
Să n-o mai aşteptăm că... s-a mutat...
Tu vânt, n-o mai lăsa de-acum furtunii,
Să rătăcească-n vânturi şi prin ploi.
Destul s-a chinuit săraca
S-ajungă de la ea până la noi
Şi pune şi un înger s-o păzească
Dacă mănâncă seara sau de nu,
Şi n-o lăsa să-şi cheltuiască banii ...pe cărţi.
Te rog mai cumpără-i şi tu!”
Călătorie izbăvitoare, draga noastră colegă! Noi ştim că drumul tău va fi bun, că toate strădaniile tale îţi vor înlesni zborul spre locaşul cel de veci. Gândul acesta să fie mângâiere familiei tale. Ştim că ai dori să fie consolaţi, să nu sufere. Le spunem să-şi afle alinare în faptul că toate suferinţele tale şi toate realizările tale ţi-au dat o aură ce nu se va lua de la tine. Vei rămâne o amintire vie în inimile lor, ale copiilor cărora le-ai călăuzit paşii timp de aproape 40 de ani, în sufletele colegelor cu care ai împărţit bucurii şi tristeţi, în gândurile prietenilor! Dumnezeu să te odihnească în pace, Didina!
Fanica Nistor şi Ecaterina Mihu
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
Camere de supraveghere în zona băii fetelor la Liceul de Artă din Focșani. Sesizare trimisă redacției Ziarului de Vrancea
Comentarii: 5
Adaugă comentariu
Otilia, acum 3982 zile, 1 ora, 17 minute, 28 secunde
mioara, acum 3982 zile, 4 ore, 28 minute, 34 secunde
Doina, acum 3982 zile, 5 ore, 39 minute, 29 secunde
rodica, acum 3982 zile, 7 ore, 25 minute, 56 secunde
colega, acum 3982 zile, 14 ore, 16 minute, 44 secunde 
