DUMINICA MILOSTIVIRII DIVINE
Duminică, 12 aprilie 2015, Biserica Romano-Catolică celebrează Duminica a II-a din Timpul Pascal, o duminică care de-a lungul timpului a cunoscut mai multe denumiri. La începuturile Bisericii această duminică era denumită Duminica Albă pentru că în această zi, cei care fuseseră botezaţi în noaptea învierii îşi depuneau hainele lor albe pe care le purtau în timpul acesta ca simbol al vieţii noi în care intraseră. Mai târziu a fost denumită Duminica Tomei pentru că evanghelia de astăzi se referă într-un mod special la apostolul Toma, acel apostol care la început se îndoieşte de învierea lui Cristos, dar în cele din urmă crede, crede cu o credinţă vie, care porneşte din toată fiinţa sa, recunoscându-l pe Cristos ca Domn şi Dumnezeu. Ultima denumire pe care a cunoscut-o această duminică este Duminica Milostivirii Divine și această denumire se datorează în special eforturilor a doi oameni deosebiţi, doi sfinţi ai Bisericii Catolice. Prima persoană este Helena Kowalska sau sora Maria Faustina (după numele pe care şi l-a luat în mănăstire). Ea este cea care a primit în perioada interbelică revelaţiile necesare dezvoltării acestui cult. Într-o revelație Isus i-a spus sfintei FaustinaKowalska: „Eu doresc să existe o sărbătoare a Milostivirii. În această zi adâncurile milostivirii mele sunt deschise, eu revărs un întreg ocean de haruri asupra sufletelor care se apropie de izvorul milostivirii mele; orice suflet care se va spovedi şi se va împărtăşi va primi iertarea totală a greşelilor sale şi reducerea pedepsei pentru ele; (…) doresc să acord o indulgenţă plenară sufletelor care se vor duce să se spovedească şi se vor împărtăşi în această sărbătoare a Milostivirii mele. (…) Neamul omenesc nu va afla pacea atâta timp cât nu se va întoarce spre izvorul milostivirii mele”.Deşi a murit la doar 33 de ani (vârsta lui Isus!) în anul 1938, mărturiile ei au ajutat enorm ca începând cu anul 1978 să se răspândească acest cult.
Cealaltă persoană, marele apostol al Milostivirii Divine, este Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea. În anul 2002 el a încredinţat întreaga omenire milostivirii divine printr-un act solemn celebrat în noua bazilică din Cracovia dedicată Milostivirii Divine.
Cultul Milostivirii Divine are dedicată această duminică a II-a din Timpul Pascal, în mod special. Dar are şi alte forme de cinstire: Rozariul Divinei Îndurări, Novenala Milostivirea Divină şi icoană care a devenit cunoscută în toată lumea, imaginea lui Isus din al cărui piept ies raze roşii simbolizând sângele (sacrificiul crucii şi euharistia) şi raze albe simbolizând apa (botezul şi darul Duhului Sfânt). Isus i-a spus sorei Faustina: “Pictează o imagine a mea, aşa cum mă vezi şi scrie sub ea: «Isuse, am încredere în Tine». Doresc ca această imagine să fie venerată mai întâi în capela voastră şi apoi în lumea întreagă. Acelora care vor cinsti această imagine le făgăduiesc că nu vor pieri. Eu le promit izbânda asupra duşmanilor în viaţa aceasta şi mai ales în ceasul morţii. Eu însumi îi voi apăra ca pe propria mea onoare.”
Dincolo de aceste devoţiuni: rozariu, novenă, icoană, importantă este credinţa în această milostivire divină. Să te încrezi în prezenţaşi îndurarea celui înviat,să te încrezi în iertarea lui Dumnezeu şi să simţi binefacerile acestei iertări. Să ai convingerea că iubirea lui Dumnezeu este mereu mai mare şi mai puternică decât păcatul nostru.Şi totodată să răspândeşti această îndurare, să-i ajuţişi pe alţiisă descopere și să se încreadă în milostivirea lui Dumnezeu: “Isus le-a zis din nou: “Pacea să fie cu voi! După cum m-a trimis pe mine Tatăl, la fel vă trimit şi eu pe voi!” Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: “Primiţi pe Duhul Sfânt; cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, şi cărora le veţiţine, vor fi ţinute” (In 20,21-23).
Dacă nu suntem suficient de motivaţi în a vorbi despre Milostivirea Divină, în a răspândi cultul Divinei Îndurări, poate că vom primi motivaţii din aceste cuvinte puse pe buzele Mântuitorului: “Pe sufletele care răspândesc cinstirea milostivirii mele, eu le ocrotesc toată viaţa lor, ca o mamă duioasă pe pruncul său, iar în ceasul morţii, nu voi fi pentru ele un Judecător, ci Mântuitorul milostiv. În acest ceas de pe urmă, sufletul nu mai are nimic în apărarea sa, în afara milostivirii mele; fericit sufletul care, în timpul vieţii sale, s-a cufundat în izvorul milostivirii, căci judecata nu-l va atinge”.
Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică „Sfinţii Apostoli Petru şi Paul” din Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
