Klaus Iohannis, ”PAS CU PAS”
Iată o carte despre o persoană normală, care visează la o lume, credem noi normală. Altfel spus, un volum care oscilează între autobiografie şi memorii, din care aflăm parcursul, „pas cu pas”, al celui de-al patrulea Preşedinte al României posdecembriste. „O viaţă se construieşte pas cu pas. La fel şi o carieră, o comunitate sau chiar o naţiune. (…) Am o viaţă care poate părea banală, obişnuită. Excepţionalul, dacă despre asta a fost vorba vreodată, am considerat că ţine de tot ceea ce nu reuşeam să construiesc pentru comunitatea care îmi acordase încrederea. (…) Aceasta nu este neapărat o carte de memorii, deşi conţinutul ei ţine, într-o oarecare măsură, de memorialistică. (…) Nici nu aş putea spune că ceea ce am scris se apropie de o autobiografie. (…) Este, în egală măsură, o carte despre ceea ce am făcut, dar şi despre ceea ce cred şi vreau să fac mai departe”, scrie Klaus Iohannis în Cuvantul înainte al volumului autobiografic „Pas cu pas” (Ed. Curtea veche, Bucureşti, 2014). Nimic din aparenţele acestui sas cu figură de baci, căruia îi stă bine, şi alături de Angela Merkel, şi cu toiagul în mijlocul unei turme, nu garanta în campania electorală din noiembrie 2014 că ar putea fi plebiscitat de români. Voilà un personaj care nu spune glume hăhăite ca Băsescu ori rânjite de Ponta, nu ţine discursuri înfocate ca histrionicul Crin Antonescu, nici nu pupă babele cu voluptate ca leninistul Ion Iliescu! Este firesc să vedem ce se ascunde în spatele figurii spartane şi să răsfoim autobiografia scrisă înainte ca sorţii să cadă şi americanii să spună: „Iată omul!”. O carieră aparent liniară, care a arată cum un profesor de fizică devine primar a Sibiului şi transformă acest burg sas în capitala Culturii Europene, prin diplomaţia paşilor mărunţi şi relaţii cultivate cu grijă.
O carte din care să se inspire şi Bacinschi
O carte ca o Dare de seamă, după 14 ani în fruntea unui oraş renăscut din cenuşă – Sibiul, un volum inconturnabil pentru edilii şi aleşii vrânceni. Dacă la Focşani nefericitul edil regretă că nu a comasat instituţiile de cultură într-un colhoz - nici nu a fost în stare să cumpere un pian! - la Sibiu Klaus Iohannis a alocat mai bine de un deceniu, anual, 10% din bugetul local pentru Cultură. Cam pe aici ne situăm şi aceasta este diferenţa dintre Focşanigeles şi Hermannstadt, dintre un edil cu viziune şi altul care a rămas cu mentalitate de contabil la Cooperativa Agricolă de Producţie. Este valabil şi pentru noul PNL din Focşani, această struţo-cămilă bolnavă de gălbează, care are mai multe afinităţi cu glumele de cârciumă ale lui Băsescu decât cu sobrietatea neamţului hotărât să redea încrederea şi demnitatea românilor. Cu un pic de şansă, volumul ar putea fi lansat la Odobeşti, ca acest mic burg viticol să demonstreze Provinciei Europene Vrancea că normalitatea este la ea acasă. La Odobeşti desigur, nu la Focşani! (Valentin MUSCĂ)