DUMINICA A IV-A DIN POSTUL MARE
Ne aflăm în inima Postului Mare. Duminica de astăzi poartă numele de „laetare” –bucuraţi-vă. Pare puțin ciudat că, la mijlocul acestui drum de pocăinţă, când îl însoţim pe Cristos în suferinţele şi umilirile sale Biserica, în loc să ne spună: plângeţi, ne spune: bucuraţi-vă. Ce motiv de bucurie avem? De ce să ne bucurăm, în loc să plângem? Răspunsul îl găsim în refrenul de la psalmul responsorial. Amintirea ta, Doamne, este bucuria noastră. Şi de ce să ne bucurăm amintindu-ne de Dumnezeu? Să ne bucurăm amintindu-ne că Dumnezeu ne iubeşte. Dumnezeu ne iubeşte:ne iubește atât de mult, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.Acesta este motivul bucuriei.
Crucea pe care este răstignit Cristos este dovada iubirii nemărginite pe care Dumnezeu o are față de oameni. Când privim o cruce, ce vedem? Găsim în atâtea locuri o cruce: o vedem când intrăm în biserică sau pe turnul bisericii, o vedem în cimitire la căpătâiul morților, o vedem purtată cu demnitate sau ca ornament la gât de diferite persoane, o vedem pe peretele casei noastre sau în diferite locuri publice.Ce mesaj ne transmite chipul acelui om țintuit de cuie pe două bucăți de lemn încrucișate? Ne dăm seama că pe acea cruce este răstignit Cristos? Cât de mult credem în iubirea lui Cristos de pe cruce? Postul Mare este timpul potrivit pentru a ne opri și a reflecta în fața crucii, pentru a o face să strălucească în viața noastră.
Evanghelia acestei duminici ne spune că Nicodim a mers noaptea la Isus pentru a-i cere o lumină pentru credința sa. Noaptea descrie foarte bine întunericul din sufletul acestui fariseu, dar descrie foarte bine și întunericul din sufletul nostru dar și întunericul spre care se îndreaptă lumea de astăzi, plină de lumini artificiale ineficiente. În răspunsul său, Isus folosește o imagine din istoria poporului ales, când Moise, la îndemnul lui Dumnezeu, a înălțat în pustiu un șarpe de aramă care a devenit izvor de vindecare pentru toți cei care îl priveau după ce au fost mușcați de șerpi veninoși. Prin această imagine vorbește de fapt despre sine și despre evenimentul care va avea loc la sfârșitul vieții sale pământești: moartea pe cruce și învierea. Pe cruce, Mântuitorul va deveni izvor de mântuire pentru toți aceia care caută mântuirea, pacea, viața. Prin moartea pe cruce a lui Isus, Dumnezeu ne comunică iubirea sa față de lume, dorința sa de a salva lumea și nu de a o chinui.
De câte ori nu suntem tentați să credem că religia este un chin, o tortură și că putem fi cu adevărat fericiți doar stând cât mai departe de acest Dumnezeu care doar stabilește reguli, judecă și condamnă sau răsplătește în funcție de ascultarea noastră? Însă nu aceasta este imaginea pe care Mântuitorul, înălțat pe cruce, o revelează. Crucea vorbește despre o suferință care aduce mântuire. E un semn pozitiv de care lumea, amenințată cu moartea de șerpii veninoși ai răului, ai păcatului, are nevoie pentru a redescoperi speranța.
Cu toții suntem invitați să devenim martori ai crucii lui Cristos, să facem cunoscută tuturor iubirea nemărginită a lui Dumnezeu. Când privesc crucea, oriunde s-ar afla expusă, trebuie să-mi amintesc de această șansă imensă pe care mi-a oferit-o Dumnezeu pentru a-mi salva viața. Crucea trebuie să-mi reamintească de fiecare dată că dacă cred cu adevărat în Isus, în ceea ce a făcut și a învățat, atunci viața mea va fi salvată.
Ne închinăm ție Cristoase și te binecuvântăm!
Căci prin Sfânta ta Cruce ai răscumpărat lumea!
Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică „Sfinții Apostoli Petru şi Paul” din Focşani