Educație

DUMINICA A V-A DE PESTE AN: O ZI ÎMPREUNĂ CU ISUS

Sfântul evanghelist Marcu ne invită în această duminică să petrecem o zi împreună cu Isus. Duminica trecută l-am însoţit pe Isus la Cafarnaum. Fiind zi de sâmbătă, ca orice evreu pios al timpului său, Mântuitorul merge încă de dimineaţă la sinagogă. Mulţimea de oameni prezentă rămâne impresionată de învăţătura sa (pentru că învăţa ca unul care are autoritate) dar mai ales de minunile pe care le săvârşeşte (vindecarea omului stăpânit de un duh necurat). În această duminică suntem invitaţi să părăsim împreună cu Isus sinagoga şi să rămânem în compania sa pe parcursul acestei zile.

   Ieşind din sinagogă, Isus merge în casa lui Simon Petru şi Andrei, fratele său, unde săvârşeşte o nouă minune. Soacra lui Petru, zăcea la pat, cuprinsă de febră. Isus se apropie, o prinde de mână, o ridică şi îndată femeia se vindecă şi începe să-i servească. Imediat i-au adus  la el pe toţi bolnavii şi pe cei posedaţi de diavol. Atât de mulţi sunt cei care vin la el încât sfântului Marcu i se pare că toată cetatea a venit în faţa casei unde se află Mântuitorul. Isus se află acum în mijlocul bolnavilor şi a celor suferinzi. Cu inima lui sensibilă, plină de dragoste şi de compătimire îi vindecă pe toţi şi le alină suferinţele. Prin atitudinea sa, Cristos le-a făcut cunoscut tuturor dragostea, grija şi compătimirea sa faţă de cei bolnavi, bătrâni şi neputincioşi.

   După o săptămână grea, în care s-a acumulat atâta stres şi oboseală, o astfel de invitaţie, în zi de duminică, nu pare prea interesantă sau atrăgătoare. O astfel de zi în compania sa, pentru mulţi poate fi istovitoare, prea grea, sau şi mai grav, poate chiar o pierdere de timp. Nu vedem astăzi la tot pasul bătrâni şi bolnavi neglijaţi şi părăsiţi, uitaţi chiar de copiii lor, abandonaţi, consideraţi de multe ori o povară? Din ce în ce mai mulţi copii care se ruşinează de părinţii lor… Câtă vreme sunt buni de treabă, le mai pot îngriji copiii sau le mai pot da o mână de ajutor, se mai uită la ei. Când însă au căzut din cauza bolii sau a neputinţei, sunt uitaţi cu totul. Îi părăsesc, nu-i mai vizitează, nu-i mai ajută. Atâţia şi atâţia oameni suferinzi care aşteaptă, de cele mai multe ori în zadar, ca cineva drag să le mai deschidă uşa, sau să le ofere o îmbrăţişare sau un mic ajutor.

   Privindu-l pe Cristos în mijlocul bolnavilor, poate ne întrebăm cum poate arăta atâta dragoste şi compasiune faţă de ei. Răspunsul ni-l oferă sfântul Marcu: Dimineaţa, încă pe întuneric, sculându-se, Isus a ieşit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga. Rugăciunea este cea care ne ajută să trecem peste momentele grele, rugăciunea este cea care ne ajută să ne apropiem de cei în suferinţă pentru a le oferi o mângâiere şi o încurajare.

 

 

Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică „Sfinții Apostoli Petru şi Paul” din Focşani

---