Când binele învinge virusul HIV
Despre proiectul A doua şansă pentru viaţă, început acum 9 ani, printr-un parteneriat între Colegiul Naţional Al. I. Cuza şi Direcţia Generală de Asistenţa Socialăşi Protecţia Copilului Vrancea, se pot spune multe lucruri, dar cel mai important este faptul că se referă la dimensiunea umanitară a vieţii. Este adevărat că voluntarii implicaţi, elevii din CNAIC, au învăţat, de-a lungul timpului, foarte multe despre lucru în echipă, creativitate, organizarea şi desfăşurarea de activităţi, capacitatea de a empatiza cu tineriifără vină, pe care destinul i-a pedepsit. Emoţionantă este comunicarea dincolo de zidurile liceului şi ale gardului de la Centrul Sfântul Maria din Goleşti. Tinerii aceştia, instruiţi de profesorii lor, nu s-au temut de virusul imuno-deficitar, ci l-au învins prin căldură afectivă, prietenie, joc şi, nu în ultimul rând, compasiune.
Lecţia speranţei
Într-o Românie care nu-şi găseşte puterea de a face mai mult pentru oamenii ce au nevoie de protecţie socială, acest proiect este ca o lumină, atrăgând atenţia celor din jur că, în noapte, o simplă rază, poate fi sinonimă cu speranţa şi salvarea. Probabil că aşa sunt văzuţi elevii de la Cuza când, de Crăciun, în Martie, de Paşte sau de 1 Iunie îi îmbrăţişează pe tinerii de la Centrul Sfânta Maria. E atâta bucurie în a dărui şi a primi, încât cuvintele îşi pierd sensul sau încep să exprime prea puţin din cât ar fi necesar. Momentele amintite coincid cu cele patru etape ale acestui proiect, care se reînnoieşte în fiecare an. Din nefericire, acest proiect întinereşte, schimbându-şi mereu activităţile şi voluntarii, în timp ce beneficiarii de la Centrul Sfânta Maria renunţă, pe rând, la lupta cu viaţa. Nimeni nu poate face nimic, nici profesorii coordonatori, nici prietenii de la Cuza, asistenţii de la Centru sau reprezentanţii DJASPC. De fapt, singura minune posibilă este capacitatea fiinţei umane de a descoperi în sine o putere anume, prin care să-i elibereze pe aceşti tineri de complexe, de durere, de nevoi, învăţându-i să viseze. Ceea ce dăruieşte acest proiect, mai presus de orice, este speranţa. Tinerii seropozitivi îşi propun să trăiască pentru a se mai întâlni, încă o datăşi încă o dată, cu prietenii de la Cuza, bucurându-se împreună de lucruri obişnuite. De nouă ani încoace proiectul le deschide ochii spre viaţă şi normalitate. Prin activităţile organizate, acestor tineri li s-au oferit excursii la mare, la munte, la muzee, la Planetariumşi Zoo, la filme şi teatru, chiar la mănăstiri, chiar prilejul de a dialog cu mentori. Indirect, sunt îndemnaţi să aştepte cadourile de la Moş sau de la Iepuraş, mesele festive, luptând, între timp, cu boala lor, care merită să fie învinsă, atât cât se poate, tocmai pentru că mai urmează o etapă a acestui proiect.
Să visăm la lucrurile frumoase din 2015
Bineînţeles că se pot spune multe şi despre activităţile din anul şcolar 2014 – 2015, specificate în rândurile proiectului A doua şansă pentru viaţă. Ele au fost gândite cu sufletul şi sub semnul dorinţei de a se împlini sensul creştinesc al altruismului. De exemplu, cuziştii i-au ajutat pe prietenii de la Centrul Sfânta Maria, să vadă, de Crăciun, luminiţele bulevardelor din Bucureşti şi exponatele Muzeului Antipa, apoi un film 3D, în martie, focurile vii de la Andreiaşu(de Paşte) şi, nu în ultimul rând, valurile mării (1 Iunie). Pentru aceste suflete, de la Centrul Sfânta Maria, ziua de mâine e plictisitoare sau ameninţătoare. Pe de o parte, pentru că totul se repetă în lumea lor, mesele şi tratamentul, pe de altă parte, pentru că organismul poate, în fiecare clipă, să renunţe la o bătălie. Proiectul acesta se vrea mai mult decât un îndemn adresat elevilor de la Cuza. Indirect, el îşi propune să vorbească părinţilor cuzişti şi comunităţii despre nevoia de schimbare. El invită pe toţi cei care simt că mai au loc în suflet, respectiv puţin timp să întindă o mână celor care au nevoie de ajutor, să le dăruiască ceva, oricât de mic. Schimbarea lumii noastre trebuie să înceapă cu tinerii, fapt atestat de acest proiect, dar poate continua prin aportul fiecăruia dintre noi. E ca şi cum am da unui bolnav şansa să mai trăiască, chiar dacă ştim că operaţia aceea nu poate face minuni. Dar clipele câştigate de Ei sunt nepreţuite, rămân vii, iar nouă ne pot da sentimentul că suntem oameni buni şi că avem o menire binecuvântată. (Coordonator proiect, profesor dr. Teodora Bentz)
Profesoarele Teodora Bentz, Loredana Diac, Alina Maiereanu şi Constanţa Coatu sunt cele care se implică în mod constant, alături de elevi, în proiectul „A doua şansă pentru viaţă”.
Material apărut în Ediția Veștilor Bune de Anul Nou
