Preot Ionel Ene, Biserica brâncovenească din Râmnicu-Sărat
În anul dedicat de Sfântul Sinod al BOR voievodului martir Constantin Brâncoveanu a fost tipărită la Focşani o lucrare serios documentată despre biserica brâncovenească din Râmnic: ”Biserica Adormirea Maicii Domnului din Râmnicu Sărat – moştenire brâncovenească” (Ed. Andrew, Focşani, 2014), realizată de prof. univ. Ionel Ene. Din punct de vedere al puterii economice şi a influenţei pe care a avut-o aproape 2 secole în fostul judeţ Râmnicu-Sărat, desfiinţat şi în parte trecut la judeţul Vrancea după 1968, Mănăstirea din Râmnic a jucat un rol capital în evoluţia vieţii monahale a teritoriului cuprins între râurile Râmnicu-Sărat şi Milcov. Lucrarea profesorului Ionel Ene este în opinia noastră una din cele mai importante lucrări ştiinţifice dedicate anului comemorativ Constantin Brâncoveanu şi poate fi considerată o contribuţie a preoţimii vrâncene la evenimentele închinate în acest an domnitorului martir. Faţă de albumele/colecţiile de clopotniţe/garduri/fundaţii de case parohiale/kitschuri de troiţe etc, tipărite în tiraje de miliarde de lei vechi de fosta administraţie de la Arhiepiscopia Buzăului, volumul preotului Ene este o cercetare academică în sensul tehnic al cuvântului. Nu înţelegem de ce noua administraţie de la Buzău, mai precis savanţii teologi care alcătuiesc zi de zi agenda ÎPS Ciprian Spiridon nu au fost în stare să propună acestuia spre tipărire lucrarea, într-o ediţie pe măsură, mai ales că obiectul cercetării este tocmai o biserică ridicată de Constantin Brâncoveanu. Nu este locul aici, nici spaţiul pentru a intra în detalii despre lucrare, vom preciza doar faptul că aşezământul monahal din Râmnic nu a fost o simplă mănăstire, ci o adevărată fortificaţie pe frontiera de Est a ţării Româneşti. Domnitorul a înzestrat-o cu moşii, obiecte de cult şi bunuri care-i asigurau autonomia, exemplul fiind urmat de dregătorii de la curte şi de cei din zonă. Aşa se face că aşezământul avea proprietăţi însemnate cum ar fi Moşiile Trăistieni, Bogheşti, Bordeşti, Peletic, Vârteşcoiu, Jitia şi lista ar putea continua. Mai mult decât atât, Cuviosul Vasile a primit acceptul egumenului Mănăstirii din Râmnic pentru a înfiinţa un schit pe Moşia Jitia, respectiv Schitul Poiana Mărului. La aceasta se adaugă editarea în premieră a mai multor documente din Arhivele Naţionale despre aşezămintele monahale din Vrancea. Lucrarea ar putea fi pretextul unui simpozion la Focşani, care să aducă în jurul aceleaşi mese specialişti în domeniu, cercetători, oameni de cultură pentru a pune în evidenţa influenţa epocii brâncoveneşti asupra părţii de sud a judeţului Vrancea şi nu în ultimul rând, moştenirea brâncovenească. Din păcate, aşa ceva nu va avea loc pentru că municipiul a devenit din punct de vedere intelectual/cultural/ştiinţific, un insipid târg de provincie. (Valentin MUSCĂ)