Educație

PRIMA DUMINICĂ DIN ADVENT

Ziarul de Vrancea
28 nov 2014 1826 vizualizări
Duminică, 30 noiembrie 2014, în Biserica Romano - Catolică, începe Timpul Adventului (Postul Crăciunului, aşa cum este cunoscut în popor), un timp de aşteptare şi pregătire pentru sărbătoarea Crăciunului.

 Deşi în acest timp, în biserică răsună glasul lui Ioan Botezătorul: „Convertiţi-vă, faceţi pocăinţă”, nu e un timp apăsător de tristeţe, dimpotrivă, e un timp de bucurie, pentru că dacă stăm bine şi ne gândim, adevărata bucurie nu o poate avea în inimă decât cel care se converteşte, care face pocăinţă, adică cel care urmează glasul şi exemplul Sfântului Ioan Botezătorul. Ne pregătim pentru Naşterea Mântuitorului dar ne pregătim şi să ieşim în întâmpinarea Domnului care vine la noi cu putere pe norii cerului, cum ne învaţă Scriptura. Cu această duminică începe un nou an bisericesc şi un nou an pastoral dedicat Vieţii Consacrate.


    Cuvintele lui Isus din Evanghelia acestei duminici ne ajută să înţelegem ce înseamnă acest timp pentru noi. Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, ne spune Isus, ca şi iudeilor odinioară. Noi ne îndreptăm spre împărăţia lui Dumnezeu pe care Cristos o va instaura la a doua sa venire. Dar noi, într-un fel trăim deja în această împărăţie. Ca în povestirea cu cei doi călugări. Doi călugări care trăiau în aceeaşi celulă au citit într-o carte veche că la capătul pământului, acolo unde se uneşte cerul cu pământul, este un loc unde se află o uşă. Pe acea uşă poţi intra în casa lui Dumnezeu, în împărăţia cerurilor. Pornesc la drum. Merg, merg. Înfruntă multe greutăţi, pericole, oboseală. Sunt tentaţi să se întoarcă înapoi, dar îşi fac curaj şi merg mai departe. În sfârşit, ajung la locul cu pricina. Văd uşa. Bat şi aşteaptă. Inima le bate cu putere în piept de emoţie. În sfârşit, uşa se deschide, trec pragul, şi ce să vadă? Nu le vine să le creadă ochilor. S-au trezit în celula lor de unde plecaseră. Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul nostru, este în casa voastră, în comunitatea voastră.
Două lucruri ne cere Mântuitorul în Evanghelia de azi: veghere şi rugăciune; „vegheaţi şi vă rugaţi”. De trei ori repetă cuvântul: vegheaţi! Scuturaţi somnul sufletesc. Treziţi-vă din somnolenţă, din lâncezeala, din amorţeala sufletească şi aprindeţi-vă de fervoare în viaţa spirituală. Şi rugaţi-vă. Rugaţi-vă mai mult şi mai bine. O rugăciune plină de bucurie, de seninătate, de speranţă, ca rugăciunea primilor creştini: Vino, Doamne Isuse! Vino în fiecare clipă cu prezenţa ta nevăzută în viaţa noastră, în comunitatea noastră, pentru ca la venirea ta definitivă să te putem vedea faţă în faţă.


Potrivit unei tradiţii mai vechi, în această duminică, în Bisericile Catolice, se binecuvântează coroana de Advent şi se aprinde prima lumânare din cele patru pe care le are coroana. Coroana de Advent are o funcţie religioasă: vesteşte apropierea Crăciunului mai ales copiilor, ne pregăteşte pentru Crăciun, trezeşte rugăciunea comună, arată că Isus este adevărata lumină care învinge întunericul şi răul. Prin ritul binecuvântării coroanei de Advent luăm cunoştinţă de darul pe care ni-l face Dumnezeu de a trăi Adventul, îl binecuvântăm pentru că a trezit în noi dorinţa de a ne pregăti pentru venirea Fiului său, chemându-ne la şcoala profeţilor, a păstorilor, a îngerilor, a Mariei, a tuturor acelora care, atunci şi astăzi, sunt în aşteptarea adevăratei lumini care luminează pe orice om. Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Naşterii lui Isus, progresiva victorie a luminii asupra întunericului.

De aceea e bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric. Fiecare lumânare îşi are semnificaţia sa religioasă. Conform tradiţiei, prima este lumânarea profetului, a doua a Betleemului, a treia a păstorilor, a patra a îngerilor. În această duminică vom aprinde prima lumânare, lumânarea profetului care ne invită la speranţă. Cu mulţi ani înainte de naşterea lui Isus, el a vorbit poporului invitându-l să aştepte venirea Domnului şi să nu-şi piardă speranţa. Astăzi aprindem această lumânare pentru a ne aminti că el este speranţa noastră şi a lumii. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru promisiunile pe care ni le-a făcut şi pentru lumina pe care a adus-o în lume.

 

Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică Sfinții Apostoli Petru şi Paul din Focşani


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.