Florinel Agafiţei, ”Strada Dr. Carnabel”
Într-un judeţ construit culturalmente din poveşti/povestiri şi nuvele, apariţia unui roman este o sărbătoare. Nu că povestile/povestirile sau nuvelele ar fi genuri inferioare romanului, ci pentru că romanul este asemenea catedralei printre bisericile de mir. Indianistul Florinel Agafiţei a reuşit, spre bucuria cititorilor, să construiască o catedrală. Este vorba despre ”Strada Dr. Carnabel” (Ed. Zigotto. Galaţi, 2014), un roman care poate fi citit în mai multe chei, în funcţie de apartenenţa la spaţiul enigmatic al faimosului Galaţi, zonă cosmopolită prin excelenţă şi poartă a Carpaţilor de Curbură, prin Dunăre, către ”Marea cea Mare”. Dacă într-o nuvelă lucrurile sunt clare şi din câteva pagini avem în mână intriga şi ghicim sfârşitul, ”Strada Doctor Carnabel” este cu totul altceva. Pentru cei obişnuiţi cu seria savuroasă de nuvele – bine primite de altminteri, chiar premiate de jurii de excepţie – publicate în ultimii ani de Florinel Agafiţei, romanul va fi, cu siguranţă, o surpriză. Fiind fericitul cititor al romanului înainte ca acesta să muşte din hârtie am avut ocazia să-l ”răsfoim„ de mai multe ori şi să constatăm o nostalgie din ce în ce mai evidentă a autorului faţă de lumea copilăriei. Dintr-o dată ne-a apărut în faţă chipul bunicului, descris cu aceeaşi nostalgie de Varujan Vosganian. Bunicul lui Florinel Agagiţei din strada Carnabel nr. 47, din acea casă pierdută printre castani, demolată de regimul comunist, peste care se ridică astăzi un ”bloc şi o parcare modernă”, ne-a dat una din cheile prin care am intrat în istoria unui oraş, peste care betonul a curs fără milă, acoperind câteva mii de secole de civilizaţie, despre care astăzi nu mai ştim mai nimic. De la fascinantul roman ”Cartea şoaptelor” al magicianului Vosganian nu am mai citit un roman aşa bine închegat, cu o arhitectură interioară gândită să plimbe cititorul prin universul interior al amintirilor şi prin istoria unei lumi, de la epoca paradisiacă a bunicului, cu vecinii evrei de pe stradă, la betoanele şi parcările în care tronează jeep-urile ”noii clase conducătoare”, cum ar fi spus Milovan Djilas. Citind şi recitind paginile în care autorul inserează informaţii reale despre civilizaţiile care s-au dezvoltat pe teritoriul României ai impresia că citeşti descrierile locuitorilor acestor locuri, făcute acum jumătate de secol de Vintilă Horia în al său emoţionant roman ”Dumnezeu s-a născut în exil”. Pe lângă cărţuliile vlăguite de vocabular şi esenţă, ca nişte mârţoage trase de Fefeleaga, romanul ”Strada Doctor Carnabel” este unul care va figura într-o zi în Istoria Literaturii Române. Florinel Agafiţei a reuşit pariul cu sine însuşi, a eternizat chipurile edenice ale celor dragi, a oferit literaturii române un roman de excepţie şi ne-a lăsat speranţa că ultimul sfert de secol de furt la scară naţională nu a distrus fiinţa unei naţii, care va putea renaşte aşa cum renaşte oraşul decris de scriitor, când parfumul teilor înfloriţi inundă strada Domnească, ”dinspre port se aud sirenele unor vase, iar din gară, şuieratul trenului”. Roman cu o puternică tentă autobiografică, roman de dragoste şi nostalgie, roman al formării unui intelectual martor al celor două lumi, marcate de 1989, în ”Strada Doctor Carnabel” găsim fiecare dintre noi câte o particică din istoria ultimei jumătăţi de secol. Volumul va fi lansat astăzi, de la ora 11, la Casa de Cultură din Odobeşti. (Valentin MUSCĂ)