Educație

Arabii, islamul şi nisipurile mişcătoare ale istoriei lor

Ziarul de Vrancea
13 oct 2014 1908 vizualizări
Stăpânirea arabă - de la hotarele vestice ale Indiei până la Pirineii Spaniei u Mahomed, unsul lui Dumnezeu pentru a transmite oamenilor cuvântul sfânt. „Marea discordie“ de la jumătatea secolului VII.Recrudescenţa sunniţilor din Statul Islamic şi intervenţia militară aliată.Văzându-i pe americani ocupaţi cu arabii, ruşii se apropie tot mai mult de gurile Dunării

Istoria secolului XX poartă pecetea „butoiului de pulbere“ aprins de primii terorişti organizaţi în Balcani, umplând apoi de sânge întregul mapamond. Istoria secolului XXI începe să curgă din „nisipurile mişcătoare“ ale Orientului Mijlociu, zguduit de fundamentalismul islamic. Dramatismul situaţiei constă în faptul că aici au apărut şi s-au dezvoltat primele forme ale civilizaţiei umane, cu trei dintre cele mai răspândite religii din lume: iudaismul, creştinismul şi islamul. Pierderea trenului istoriei de către arabi prin ignorarea dezvoltării capitalismului în vestul Europei a izolat lumea arabă în sărăcie şi rivalităţi etnice sau religioase. Puterile coloniale care au urmat dominaţiei otomane n-au scos ţările arabe din marasmul izolării, iar civilizaţia petrolului înfăptuită pe alocuri azi n-a făcut altceva decât să pună gaz pe foc.

Popoarele arabe şi istoria lor

    Arabii sunt popoare din grupa limbilor semitice (araba, ebraica, etiopiana) care locuiesc din mileniul I înaintea erei creştine în Orientul Mijlociu. În secolele VII-VIII au cucerit un teritoriu vast, care se întindea de la hotarele vestice ale Indiei, nordul Africii şi până la Munţii Pirinei de la graniţa Spaniei cu Franţa. Expansiunea arabilor depăşea astfel celelalte imperii cunoscute până atunci în istorie – persan, macedonean sau roman, impunând limba arabă peste tot. Cuceririle arabe au exercitat o influenţă deosebită în Evul Mediu în modul de viaţă, cultura, arta şi ştiinţa popoarelor supuse şi a celor învecinate.
    După Primul, dar mai ales după Al Doilea Război Mondial s-au constituit ca state independente Arabia Saudită, Iordania, Irakul, Yemenul, Kuwaitul, Siria, Libanul, Emiratele Arabe Unite şi celelalte ţări din Golf, Somalia, Pakistanul, Marocul, Algeria, Tunisia, Egiptul, Sudanul etc. În Israel trăeisc peste un milion de palestinieni, în Iran – aproape două milione de arabi, iar în Statele Unite – peste cinci milioane.
    Unele ţări arabe, cum ar fi Arabia Saudită, au intrat în sfera de interese a Statelor Unite, datorită rezervelor de petrol, încă din 1933, iar altele, după ultimul război, precum Libia, Siria şi Irakul, sub influenţa sovietică. Războaiele arabo-israeliene, conflictul irako-iranian şi recentele revoluţii împotriva dictaturilor din Tunisia, Libia, Egipt etc au transformat Orientul Mijlociu într-un vulcan cu erupţie permanentă.

Mahomed, Coranul şi jihadul

    Arabii sunt de religie musulmană, în majoritate sunniţi, doar circa 10% şiiţi. Creştinii sunt mai puţini: copţii în Egipt şi maroniţii în Siria, Liban şi Iordania. Islamul este o religie monoteistă întemeiată de profetul Mahomed în prima jumătate a secolului VII era creştină, prin predicile ţinute de el în Arabia Saudită, iniţial la Mecca, apoi la Medina. Cartea sfântă a arabilor este Coranul, care insistă asupra faptului că înlocuirea trimişilor lui Dumnezeu cu profeţi este o manifestare a milostivirii divine, Mahomed fiind unul dintre aceşti profeţi. Arabii primesc învăţătura coranică de la cea mai fragedă vârstă, punctul de referinţă în orice discuţie fiind această învăţătură.
Sunna este tradiţia sacră care întregeşte Coranul, compusă din povestiri şi aforisme atribuite lui Mahomed. Şiiţii nu recunosc însă sunna, nu îl acceptă pe Ali, ginerele lui Mahomed, ca urmaş al acestuia şi nu se supun califilor sunniţi. Şiismul este larg răspândit în Iran (90%), în sudul Irakului şi Yemen. Credincioşii din statele musulmane nearabe (Turcia, Azerbaijanul, Kazahstanul, Indonezia, Nigeria etc) sunt sunniţi.
Jihadul este „războiul sfânt“ prin care musulmanii răspândesc islamismul, pe cale paşnică sau prin violenţă. Uciderea în masă a kurzilor din nordul Irakului de către luptătorii Statului Islamic sau decapitarea unor ostatici occidentali sunt semne ale acestei credinţe.

Ameninţările Statului Islamic

    Parcurgând rândurile de mai sus, cititorii s-ar putea întreba ce-i interesează pe români ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu. Din aceste motive e bine să nu uităm că scutul antirachetă de la Deveselu e îndreptat spre acest punct de pe glob, nu spre ruşi, cu care americanii au încheiate tratate sigure. La 11 septembrie 2001, naţiunea americană, simbol al democraţiei, libertăţii şi prosperităţii, a fost lovită devastator de o organizaţie teroristă arabă. Războiul lui George W. Bush împotriva pretinselor arme irakiene de distrugere în masă n-a îngropat terorismul arab, ci doar pe Saddam Hussein. Nici uciderea lui Osama ben Laden nu i-a liniştit pe americani, armata lor confruntându-se acum, sprijinită şi de aliaţi, cu Statul Islamic din vestul Siriei şi nordul Irakului. Şi ceea ce este de neînţeles rămâne ajutorul dat de europeni rebelilor sunniţi: sinucigaşi din ţări ca Germania comit atentate pe teritoriul Irakului, în timp ce kurzii din nord sunt ucişi de sunniţi doar pentru faptul că sunt de altă religie.

Ameninţarea rusă

    Ajunşi la câţiva kilometri de Bagdad, împotriva jihadiştilor sunniţi s-au ridicat şiiţii, care recrutează luptători din rândurile armatei şi poliţiei irakiene şi comit, la rândul lor, crime abominabile. În iunie, miliţiile şiite, împreună cu forţele de securitate irakiene, au executat peste 250 de prizonieri, inclusiv copii. Mulţi sunniţi sunt ucişi chiar şi în clădirile guvernamentale. În aceste condiţii, revenirea ruşilor pe ţărmurile de nord ale Mării Negre nu va marca fundamental secolul XXI, rolul acesta revenind ciocnirii dintre civilizaţia occidentală şi cea islamică radicală.
    Să ne mai mirăm atunci că NATO îşi propune să includă în rândurile sale (actul de constituire nu-i interzice) Regatul Haşemit al Iordaniei, situat între Israel şi Arabia Saudită, şi nu Ucraina, unde n-ar avea interese prea mari? De aceea ameninţările vicepremierului rus Dmitri Rogozin cu „apărarea ruşilor din Transnistria“, dacă e nevoie, nu l-a impresionat prea tare pe Obama. El îi distruge cu bombe doar pe jihadiştii sunniţi, în timp ce pentru descurajarea pretenţiilor teritoriale ale ruşilor aruncă doar vorbe în vânt...


                            prof. Valeriu Anghel

Despre Orientul Mijlociu

Orientul Mijlociu este o zonă geografică situată în sudul şi estul Mării Mediterane, care se întinde din estul Mediteranei până în Golful Persic. Orientul Mijlociu este o subregiune a Asiei. Cele patru culturi principale din Orientul Mijlociu sunt cea evreiască, cea persană, cea arabă şi cea turcă. Aceste sfere culturale au origini lingvistice şi etnice diferite. Începând din mijlocul secolului XX, Orientul Mijlociu este un centru de afaceri mondial, şi probabil cea mai sensibilă zonă a lumii din punct de vedere strategic, politic, economic şi cultural. Termenul Orientul Mijlociu defineşte o zonă generală, deci nu există granițe precise. Majoritatea geografilor consideră că acesta include Arabia Saudită, Armenia, Azerbaijan, Bahrainul, Egiptul, Emiratele Arabe Unite, Georgia, Iranul, Turcia, Irakul, Israelul, Iordania, Kuweitul, Libanul, Omanul, Qatarul, Siria, Yemenul şi teritoriile palestiniene (Cisiordania şi fâşia Gaza).
 Țările din Magreb (Algeria, Libia, Maroc şi Tunisia) au legături strânse cu Orientul Mijlociu, datorită asocierii lor culturale şi istorice. Turcia şi Cipru, deşi din punct de vedere geografic fac parte din Orientul Mijlociu, se consideră părți ale Europei. Afganistanul, situat în estul Orientului Mijlociu, este şi el uneori considerat ca făcând parte din acesta. Înainte de Primul Război Mondial, termenul de Orient Apropiat era folosit în limbile din Europa de Vest cu referire la Balcani şi Imperiul Otoman, în timp ce Orientul Mijlociu se referea la Persia, Afganistan şi uneori la Asia centrală, Turkistan şi la Caucaz. Orientul Îndepărtat se referea la țări ca Malaezia sau Singapore, situate în estul Asiei. Odată cu dispariția Imperiului Otoman în 1918, termenul de Orient Apropiat a ieşit din uz, în timp ce termenul de Orient Mijlociu a început să fie folosit pentru lumea arabă. În opinia locotenent-colonelului Ralph Peters, fost ofițer american de informații, care a lucrat în Germania, actuala geografie politică a Orientului Mijlociu nu permite pacea. Peters susținea, în 2006, că la originea mişcărilor insurgente din zonă se afla harta nedreaptă, trasată în secolul trecut de Imperiul britanic şi Franța colonială. (Wikipedia.org)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.