Educație

Interviu cu Cezar Popescu, managerul proiectului “Colecţia Costică Acsinte“

Sorin Tudose
30 sep 2014 2866 vizualizări
“Să fiu în locul lui Acsinte mi-ar părea bine ca pozele mele să fie văzute de milioane de oameni”

Costică Acsinte (1897-1984) este genul de artist care se bucură de o popularitate cu mult mai mare post-mortem decat a avut vreodată în timpul vieţii. Fotograf de meserie, Acsinte a avut un studio foto în Slobozia, Ialomiţa, localitate unde a activat în domeniu peste patru decenii. Mii de clişee din intervalul 1928 – 1950 au rămas ascunse pană în urmă cu caţiva ani. Pasionat de opera lui Acsinte, Cezar Mario Popescu s-a străduit să scoată la lumină, să digitizeze toate clişeele. Urmarea? Proiectul “Colecţia Costică Acsinte” are mii de fani în ţară, e urmărit din străinătate şi a făcut Slobozia mai cunoscută decat orice întreprindere administrativă locală. În exclusivitate pentru Ziarul de Vrancea, Cezar Popescu ne-a vorbit despre “Colecţia Costică Acsinte”.

Rep. - În ciuda numelui specific altor vremuri, Costică Acsinte e unul dintre cele mai populare nume ale anului curent. E pe facebook, e pe flickr, pe twitter, are site propriu. A apărut în presă, e cunoscut în toată ţara. E pe buzele tuturor iubitorilor de fotografie veche, dar nu numai. Cine e Costică Acsinte?

Cezar Popescu - E numele unui fotograf ialomiţean, născut în Perieţi, fost pozar oficial al Armatei Romane în Primul Război Mondial şi din 1930 fotograf comercial în Slobozia. De fapt, aşa zice povestea, că şi-ar fi deschis studioul în 1930 însă am găsit o poză cu ştampila lui datată 1928. De asemenea, e puţin probabil ca după ce a pozat în război, să fi făcut pur şi simplu o pauză de zece ani pană să se apuce din nou de meserie.

R. - Cum ai ajuns să iei contact cu opera fotografică a lui Acsinte şi ce cuprinde aceasta?

C.P. - Tata a fost pozar şi el, tot în Slobozia şi a lucrat cu un anume Acsinte, probabil nepot al lui Costică Acsinte. Ideea e că numele de Acsinte îmi era cunoscut de cand eram mic. În 2004 am văzut nişte cărţi poştale editate de Muzeul Judeţean Ialomiţa (MJI) şi imediat mi-au sărit în ochi: nume cunoscut, poze vechi mişto. Am întrebat în dreapta şi-n stanga şi am aflat că MJI are un număr de aproximativ 2.000 plăci de sticlă făcute de Acsinte. Am trimis imediat o propunere de proiect pentru digitizarea (scanarea şi trecerea lor în format electronic n.r.) lor la care nu am primit nici un răspuns. După asta, am fost plecat din ţară o perioadă şi cand m-am întors, am reiterat propunerea de colaborare. Prin intermediul Consiliului Judeţean am semnat un contract de voluntariat cu MJI şi aşa a început distracţia. Pană acum, numărul exact de clişee nu se cunoaşte, însă la muzeu sunt patru lăzi de lemn cu plăci de sticlă. Luna trecută am terminat prima ladă şi am scanat aproape 3.000 de plăci. Extrapoland, eu zic că sunt în jur de 10.000 cu totul. Pe langă plăcile de sticlă, mai sunt poze/printuri răspandite prin tot judeţul, iar pană acum am strans aproape 500 pe care le-am adăugat colecţiei.

R. - În ţară s-au pierdut arhivele de la studiouri mari. Cum de arhiva C.A. a supravieţuit timpului?

C.P. - Meritul îi aparţine în totalitate fostului director al MJI, Răzvan Ciucă. Din ce ştiu, căuta poze cu costume populare şi aşa a aflat de lăzile lui Acsinte pe care le-a luat imediat la muzeu.

R. – Cat îţi ia să aduci o fotografie în format electronic?

C.P. - Digitizarea propriu-zisă nu ia mult timp, să zicem zece minute, cu tot cu adăugarea de metadate, export pentru web etc.. Ce îmi ocupă timpul cel mai mult însă este curăţarea plăcilor. Unele sunt extrem de murdare, încă mai găsesc paie şi ţărană pe ele.

R. – Faci singur tot acest demers?

C. P. - La munca asta nu mă ajută nimeni fizic, fac totul singur. Însă am primit o grămadă de ajutor la proiect pe alte căi. Proiectul poate fi sprijinit financiar, iar pană acum au fost mai mulţi care au simţit că trebuie să doneze. Ţin să le mulţumesc tuturor celor care m-au ajutat într-un fel sau altul.

R. - Pozele sunt datate? Poţi să aproximezi perioada în care au fost făcute? Care a fost cea mai prolifică perioadă a fotografului?

C. P. – Pană acum am scanat 3.587 de plăci, printuri şi planfilme, aceste 3.587 de scanuri traducandu-se în 3.976 de poze, pe unele plăci fiind uneori 2-3-4 poze, dar foarte puţine dintre ele au scrijelită data pe ele. Totuşi, intervalul general pentru plăcile de sticlă se situează între 1928 şi circa 1950, cand se pare că Acsinte a trecut pe rollfilm. Totodată, majoritatea pozelor sunt de studio (mai bine de 80%) însă din ce am vorbit cu diverşI, se pare că era prezent la toate manifestările culturale-distractive din zonă.

R. - Fotografiile vechi povestesc o lume, o lume într-o permanentă schimbare. Ce povestesc pozele lui Acsinte?

C.P. – Asta e cea mai uşoară întrebare, deşi fiecăruia dintre noi pozele ne zic altceva. Uite ce povestesc pozele lui Acsinte. ( Ne recomandă să intrăm la secţiunea tales de pe site http://colectiacosticaacsinte.eu, loc în care diverşi pasionaţi de fotografie au comentat pozele n.r.)

R. - Nu numai ca l-ai reînviat pe Acsinte, dar l-ai şi internaţionalizat, ca să zic aşa. Văd că ai optat pentru postări în limba engleză. De ce?

C. P. - Este simplu. La început, cand încă nu mă apucasem de scanat şi căutam documentaţie despre tot ce înseamnă digitizarea unui fond de mărimea celui lui Acsinte, singurele surse pe care le-am găsit au fost în engleză. Mi s-a părut normal să dau înapoi în aceeaşi limbă. Însă pană la urmă pozele sunt în orice limbă, dacă vrei să o luăm aşa (rade n.r.).

R. – Cam cat din opera lui C.A. mai ai de lucrat şi ce o să faci după ce o vei termina?

C. P. Să zic că mai am încă o dată faţă de cat am lucrat deja. Nu ştiu exact ce o să fie după ce termin, probabil alte expoziţii, poate şi un album, printuri etc..

R. – Fără doar şi poate s-a creat o legătură între tine şi Acsinte. Cum crezi că s-ar raporta la ceea ce faci în memoria lui?

C. P. - Din ce am auzit de la cei ce l-au cunoscut, a vrut tare mult ca firma lui – Foto Splendid – să rămană şi după ce moare el. Aşa că mă gandesc că i-ar părea bine. Personal, să fi fost în locul lui, mi-ar părea bine ca pozele mele să le vadă milioane după ce mor (rade n.r.).

R. – Oraşele din provincie, mai ales cele mici, rareori reuşesc să se facă cunoscute în ţară, să se afirme. Proiectul Colecţia Costică Acsinte a adus o oarecare vizibilitate oraşului Slobozia. Cum se raportează administraţia locală la ceea ce ai reuşit? Ai avut parte de feedback din partea primăriei, de exemplu?

C. P. - Nu, absolut deloc. Singurul feedback a venit de la MJI, prin directorul lui, Vlad Florin, care mi-a zis că nu se aştepta să fie toată nebunia asta cu Acsinte.

R. Spuneai că pozele lui Acsinte au avut circa 17 milioane de vizualizări?

C. P. “Colecţia Costică Acsinte” este pană acum prima şi singura “instituţie” din Romania care face parte din Flick commons, proiect al cărui principal scop este acela de a face cunoscute diverse arhive fotografice din toată lumea. De asta sunt chiar mandru.

R. – După cum spuneai, faci voluntar toată această muncă. Ce te determină să mergi mai departe?

C.P. - Deci e clar că nu banii (rade n.r.). În primul rand am foarte mult timp liber deşi muncesc legal în mai multe locuri, iar proiectul “Acsinte” chiar îmi place. De fapt, ăsta cred ca e motivul principal, îmi plac foarte mult pozele lui şi îmi place să le văd primul, să le curăţ, să le scanez etc..

R. Felictări pentru ineditul demers şi mulţumim pentru interviu.

C. P. Şi eu vă mulţumesc pentru promovarea proiectului dedicat lui Costică Acsinte.

(Sorin TUDOSE)


De profesie jurist, tanărul Cezar Popescu l-a transformat într-un star pe Costică Acsinte


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.