Duminica a XXVI-a de peste an
Acesta i-a răspuns: nu vreau!; dar pe urmă, părându-i rău, s-a dus. Mergând la al doilea, i-a zis la fel. Acesta, i-a răspuns: da, Doamne, mă duc; dar nu s-a dus. Care dintre aceştia doi a împlinit voinţa tatălui?" Ei au răspuns: cel dintâi.
Prin această parabolă, mântuitorul ne spune că omul este responsabil personal de propria sa mântuire sau osândire. Mântuirea noastră este în întregime lucrarea lui Dumnezeu, darul gratuit pe care Dumnezeu îl face omului. Dumnezeu oferă tuturor mântuirea. Dar depinde de răspunsul liber al fiecărui om dacă efectiv se mântuieşte sau nu. De unde acelaşi îndemn la convertire: vameşii şi desfrânatele vor intra înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu; vor intra nu pentru faptul că sunt vameşi şi desfrânate, ci pentru că s-au convertit la predica lui Ioan. Dar în acelaşi timp, mântuirea, este rodul colaborării şi al libertăţii noastre. Cel care te-a creat fără de tine, zicea sfântul Augustin, nu te va mântui fără de tine. Semnul acestei libertăţi a omului este capacitatea sa de a se converti de la rău la bine, de a deveni un om bun după ce a fost un om rău, şi invers, capacitatea sa de a se perverti, din bun să devină rău. şi în parabola sa Mântuitorul ne arată ce înseamnă a te converti: nu înseamnă a spune da şi a nu face nimic, a nu face voinţa Tatălui, ca primul fiu din parabolă. Convertirea trebuie dovedită prin fapte, prin trăire. „Nu tot cel ce îmi zice mie: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui, acela va intra în împărăţia cerurilor”.
Această parabolă este pentru fiecare dintre noi o invitaţie de a schimba modul de a privi lucrurile şi de a reacţiona în faţa binelui şi a răului. Cu toţii suntem responsabili pentru alegerile şi faptele noastre. Din nefericire, atunci când facem un lucru bun, ne lăudăm, avem grijă ca şi alţii să afle ce am făcut noi; însă atunci când greşim, când săvârşim răul, căutăm mereu vinovaţi sau aruncăm vina asupra altora. Mereu de vină sunt alţii: societatea în care trăim, sistemul politic, condiţiile economice, moştenirea genetică cu care am venit pe lume. Nu se poate să fiu altfel dacă mi-a fost dat să trăiesc în familia în care trăiesc, cu un asemenea bărbat, cu asemenea copii, să trăiesc într-un asemenea colectiv de muncă, într-o asemenea societate coruptă, cu asemenea oameni la conducere.
Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică Sfinții Apostoli Petru şi Paul din Focşani
Anunțuri ZdV Premium
În categoria Educație
