Duminică, 14 septembrie 2014 - Înălţarea Sfintei Cruci
Sfinţirea celor două bazilici a avut loc în ziua de 13 septembrie a anului 335 şi sărbătoarea a durat opt zile. A doua zi, pe 14 septembrie, episcopul Ierusalimului a arătat poporului crucea Mântuitorului pentru ca poporul să se închine în faţa ei şi să o preamărească. De aici a rămas şi numele sărbătorii: înălţarea sau preamărirea sfintei cruci.
Sărbătoarea ne aminteşte un adevăr fundamental al credinţei noastre: crucea este instrumentul biruinţei lui Cristos. Prin ea, Fiul lui Dumnezeu îl judecă pe Împăratul acestei lumi şi dezvăluie răutatea păcatului. De pe înălţimea crucii îi atrage pe toţi păcătoşii (In 12,32) şi le arată iubirea Tatălui care l-a trimis. Murind pe ea, el oferă o jertfă prin care ia asupra sa păcatele lumii şi aduce mulţumiri Tatălui împreună cu cei pe care-i mântuieşte.
Sărbătoarea de azi este o invitaţie de a înălţa, adică de a preţui, de a cinsti, de a iubi, de a venera Crucea Mântuitorului. De fapt, creştinii se pare că fac lucrul acesta. Drept dovadă prezenţa crucilor peste tot: crucea o purtăm la piept, o avem pe perete în casă, cruce pe biserică, cruce în biserică, cruci pe marginea drumului, pădure de cruci în cimitir. Şi ne îngrozim de ce fac prigonitorii creştinilor: profanează crucile, le distrug sau ce fac sataniştii, care la slujbele lor negre săvârşesc orgii deasupra unei cruci! Şi totuşi, cei care batjocoresc cel mai mult crucea sunt tot creştinii. O batjocoresc, o spurcă prin înjurătură. Iar înjurătura de cruce se aude peste tot pe buzele creştinilor.
Crucea este viața noastră, simbolul nostru prin excelenţă, lucrul care ne vorbeşte mai mult decât orice despre Isus, răstignit, mort şi înviat, în faţa căruia tot genunchiul trebuie să se plece. Crucea ne dezvăluie nesfârşita iubire a lui Dumnezeu faţă de noi, oamenii. Scria Sfântul Ioan: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe unicul său Fiu pentru ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3,16). La dragostea lui Cristos care se arată în moartea sa pe cruce, e normal să răspundem cu dragostea noastră. De aceea, pe buzele noastre trebuie să fie permanent cuvintele de cinstire ale crucii: Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea. Amin.
Răzvan Mătăşel-Preot vicar Biserica Romano-Catolică Sfinții Apostoli Petru şi Paul din Focşani














