Incursiune în epoca în care dacă voiai bluză verde ţi-o făceai singură acasă
Secţia de Etnografie a Muzeului Vrancei din Crangul Petreşti a găzduit sambătă a VI-a ediţie a atelierelor meşpteşugăreşti “Îndeletniciri tradiţionale”, organizate de Muzeul Vrancei şi Centrul Cultural Vrancea. Deşi a plouat puţin, elevi de la mai multe unităţi au luat parte la activitatea ce se desfăşoară an de an în aer liber, în oaza de verdeaţă de la marginea Focşaniului.
Elevii de azi pe prispa Şcolii Nereju de acum un secol
Caţiva meşteri populari le-au arătat tinerilor cum ieşeau de pe mainile bunicilor noştri obiectele utile în gospodărie. A fost vizitată secţia unde elevii au văzut cum arătau casele în urmă cu mai bine de 100 de ani, dar şi o şcoală la începutul secolului XX, de altfel una dintre atracţiile locului. Meşterii populari le-au făcut apoi o demonstraţie pe viu a ceea ce însemna confecţionarea tuturor obiectelor care se utilizau în gospodării. Poate una dintre cele mai spectaculoase demonstraţii a fost cea de vopsire a lanii sau bumbacului cu plante tinctoriale. Aneta Huşcă a venit de la Barseşti cu sacul plin de plante pe care le-a ales cu grijă, din dorinţa de a descoperi nuanţe noi pentru firele pe care urmează să ţeasă ştergare şi cuverturi. “Galbenul e făcut cu alior, iar nuanţele acestea sunt cu soc. Maro este cu nuc şi cu piatră vanătă, iar verde este cu nuc şi cu piatră acră. Griul e făcut cu foi de ceapă de apă, iar verde deschis este cu lobodă porcească. Nuanţele de albastru sunt cu dude”, ne spune Aneta Huşcă. De la aceasta aflăm că plantele se fierb cam o oră şi jumătate cu lana sau bumbacul pe care dorim să le colorăm. Se pot fierbe şi mai mult, în funcţie de culoarea pe care o dorim. Apoi se scoate sculul, se lasă la răcit şi se clăteşte cu apă călduţă ca să nu fie agresiv tratamentul, apoi se lasă la uscat la umbră. Culoarea este garantată şi nu iese la spălat.
De ce ies culorile de pe unele haine din comerţ
Aneta Huşcă şi Daniela Frumuşanu ne arată cat de mult a influenţat culoarea substanţa de fixare, în cazul nostru sovarvul
Experimentul e care îl face aceasta şi la care iau parte lectorul universitar doctor Daniela Frumuşanu de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti şi conferenţiar universitar dr. Paulina Anastasiu de la Facultatea de Biologie, este cu sovarv, plantă cu miros plăcut şi cu florile roşii-purpurii, mult întrebuinţată la colorat din cele mai vechi timpuri. Sovarvul este aruncat în apa clotită, în care sunt introduse lana şi bumbacul care sunt apoi lăsate să fiarbă. „Într-un ceaun am pus ca substanţă de fixare sulfat de cupru sau piatră vanătă, cum i se mai zice, şi care dă culori închise şi reci, iar în celălalt piatră acră pentru a avea culori deschise şi calde”, ne explică lectorul Daniela Frumuşanu. Culorile astfel obţinute, şi practicate pe vremuri, sunt mult mai trainice dar şi mai sănătoase, după cum primim asigurări. De altfel, oaspetele de la Bucureşti ne explică de ce de pe unele haine din comerţ culorile ies pe piele sau la spălat. “Nu este colorantul potrivit pentru suportul potrivit. Cei care le vopsesc trişează, nu duc procesul pană la capăt. Ţăranii în gospodăriile lor duceau procesul de la cap la coadă cinstit: fierbeau sculul de lană, inul, bumbacul sau canepa, apoi îl spălau pentru a se duce surplusul de culoare şi a nu ieşi pe piele. Dar domnii care vand în comerţ, mai ales produsele chinezeşti, nu duc tot procesul pană la capăt. Le place culoarea care a ieşit după vopsire şi de dragul de a scoate bani cu orice preţ, vand produsul cu procesul tehnologic la jumătate”, spune lectorul universitar Daniela Frumuşanu.
Îndeletnicire pe cale de dispariţie
Casele mici şi înghesuite de acum mai bine 100 de ani au fost vizitate de elevi
Din păcate însă această îndeletnicire nu mai prinde. Aneta Huşcă are 12 fete din localitatea sa pe care le învaţă, timp de 2 ani, în cadrul unui proiect al Şcolii Populare de Artă, secretele meseriei sale. Niciuna însă nu va duce mai departe ceea ce a învăţat.
Ce culori minunate se prind de lana vopsită cu plante!
„În zona noastră nu mai vopseste nimeni, doar eu mă ocup. Am 12 fete pe care le învăţ, fac doi ani, apoi vin altele. Din păcate însă niciuna nu lucrează. De 6 ani de cand sunt eu la şcoală, numai două au cerut diploma”, ne-a spus ţesătoarea. Deţinătoarea unui adevărat catalog al nuanţelor obţinute din plante, Daniela Frumuşanu este pasionată de acest domeniu, colindand lumea în căutarea unor plante care dau culori noi. “Lumea găseşte lucruri gata vopsite şi imprimate şi este mult mai simplu, deşi vopsirea cu plante este mult mai sănătoasă. Gama de nuanţe obţinute din plante este nelimitată”, ne spune aceasta. În Vrancea Aneta Huşcă este ultimul meşter popular care mai ţese cuverturi sau ştergare din lană vopsită natural. Întalnită la targuri, cu diverse ocazii, aceasta obişnuieşte să-şi înştiinţeze cumpărătorii că firele din care sunt confecţionate produsele sale sunt vopsite natural. (M. VLĂDESCU)
Secretele vopsitului cu plante
Peste 100 de elevi au aflat cateva dintre secretele îndeletnicirilor de odinioară, în cadrul unor ateliere meşteşugăreşti ce au avut loc sambătă în Crangul Petreşti
Vopsitul cu plante tinctoriale, practicat în trecut de mai toate gospodinele, era mult mai trainic şi mai sănătos, dau asigurări meşterii populari. În imagine, Aneta Huşcă din Barseşti şi lectorul universitar doctor Daniela Frumuşanu de la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti experimentează nuanţele sovarvului, plantă cu cu florile roşii-purpurii, mult întrebuinţată la colorat încă din cele mai vechi timpuri.
Nuanţele obţinute sunt păstrate de lectorul universitar doctor Daniela Frumuşanu, deoarece fiecare vopsire are propria culoare
“Galbenul e făcut cu alior, iar nuanţele acestea sunt cu soc. Maro este cu nuc şi cu piatră vanătă, iar verde este cu nuc şi cu piatră acră. Griul e făcut cu foi de ceapă de apă, iar verde deschis este cu lobodă porcească. Nuanţele de albastru sunt cu dude”, ne spune meştera populară Aneta Huşcă. Mai multe detalii despre secretele vopsitului în culori naturale aflaţi din articolul pe care îl vom publica în ediţia de maine a ZdV. (M. V.)
