Educație

Întalnire emoţionantă după 50 de ani de la terminarea liceului

Ziarul de Vrancea
8 iun 2014 11387 vizualizări
Absolvenţii Colegiului Naţional "Al. I. Cuza", promoţia 1964, s-au revăzut după 50 de ani de la absolvire u promoţia, unde deosebită prin faptul că majoritatea au studii superioare, a dat şi caţiva oameni de afaceri importanţi u întalnirea de peste doi ani va fi în sala de festivităţi a colegiului, promite directorul Marius Poll, în condiţiile în care clădirea liceului în care au studiat cuziştii de odinioară este o ruină Elevii celor trei clase ale promoţiei 1964 de la Colegiul Naţional “Al. I. Cuza” Focşani s-au întalnit vineri, 6 iunie 2014, la 50 de ani de la absolvirea liceului.


FOTO5-7: Foştii colegi de liceu au depănat amintiri din adolescenţă şi i-au comemorat pe cei care nu mai sunt printre noi
Foto: Ani de liceu...

 La întalnirea aniversară, care a avut loc în biblioteca liceului, au fost prezenţi zeci de foşti elevi, unii dintre aceştia participand pentru prima dată la o astfel de întalnire. Aniversarea celor 50 de ani de la finalizarea studiilor liceale a fost una deosebită, plină de emoţie, organizarea fiind una bine pusă la punct. Ultima întalnire a absolvenţilor promoţiei 1964 a fost la împlinirea a 45 de ani de la terminarea studiilor liceale. “De cinci ani întalnirile noastre au devenit anuale. În fiecare an ne întalnim, în luna iunie, la Zimbru, unde organizăm o masă colegială. La liceu ne vedem din 5 în 5 ani”, ne-a precizat Virgil Humăilă, unul dintre organizatorii evenimentului. Au fost amintiţi profesorii acelei perioade, precum şi diriginţii celor trei clase: Aurora Stavarache, Elena Chifan şi Lina Primejdie. Fiul profesoarei Aurorei Stavarache, Radu Balica, absolvent al promoţiei 1964, a venit special de peste hotare, unde s-a stabilit în urmă cu 27 de ani, pentru această întalnire şi pentru a le transmite foştilor săi colegi toate gandurile bune din partea mamei sale care va împlini, peste două luni, 90 de ani. De altfel, Aurorei Stavarache, fost director al Colegiului “Cuza” în perioada 1966-1975 şi apoi inspector general, se spune că i s-ar datora construirea aripei liceului în care se găseşte în prezent biblioteca.

Cum scăpau de ascultare foştii liceeni

A fost strigat apoi catalogul, iar fiecare absolvent le-a împărtăşit colegilor detalii din viaţa sa. Nu au lipsit micile năzbatii, specifice adolescenţei, pe care le-au rememorat cu drag. Printre acestea, una în care actor devine o ... găină. “Colegii au găsit o găină pricăjită şi au adus-o în clasă, într-o pauză. I-au dat să mănance nişte paine şi ne-am trezit cu Doamna de franceză în drum spre clasă, timpuriu (nu sunase clopoţelul încheierea pauzei).Cand cineva a strigat „Şase, vina Doamna !”, noi, derutaţi, panicaţi de problema  „ce facem cu găina??”, unuia i-a venit ideea să o ascundă sub capacul pianului cu coadă, pe care îl aveam în clasă. Doi au săltat capacul şi unul a aruncat găina în pian ! Noi, toţi smirnă.Vine doamna, „Bonjur mezanfant” (vorba lui Guliţă), noi Bonjur, madame”. Linişte totală, începe doamna să ne înveţe pronunţia nu ştiu cui, cand s-a produs dezastrul ! În liniştea de Catedrală începe să cante ... PIANUL. Şi noi ne-am speriat, dar Doamna, în prag de pensionare, gata să leşine. Ne-a admonestat, în franceză, bineînţeles, că la noi în clasă se petrec fenomene mistice şi a părăsit în grabă clasa. Atunci ne-am dat seama că găina, în întuneric, a început să păşeasca pe coardele pianului...  Bineînţeles, s-a declansat o anchetă pentru a se afla cum a ajuns găina în pian, lăsandu-se şi cu sancţiuni. Atunci nu prea a fost vesel, dar acum radem de năzbatia involuntară.”, după cum ne-a povestit Virgil Humăilă. Şi pe vremea aceea elevii căutau tot felul de metode pentru a scăpa de ascultare, iar una dintre acestea consta în arderea unei pelicule cinematografice inflamabile care degaja un fum abundent. “Clasa se umplea de fum înnecăcios şi nu se mai putea învăţa. Noi stăteam în fumul acela pană venea Doamna, cu lacrimile şiroind şi întrebaţi ce s-a întamplat, ziceam: „Nu ştim , Doamna!” Şi aşa eram evacuaţi, iar ora nu se mai ţinea. Scăpam de ascultare...”  îşi mai amintesc absolvenţii promoţiei 1964.

Colegi revăzuţi pentru prima dată în 50 de ani





Promoţia 1964 a Colegiului “Al. I. Cuza” a fost una de excepţie, avand în vedere că aproape toţi au studii superioare. Mulţi dintre aceştia au îmbrăţişat cariera didactică, iar alţii au devenit ingineri, economişti sau angajaţi ai Ministerului de Interne. Pentru una dintre absolvente întalnirea de 50 de ani de la finalizarea liceului a fost una specială, aceasta revăzandu-şi pentru prima dată foştii colegi. Printre absolvenţii promoţiei 1964 se află şi fostul prefect Petre Rîpeanu, Nică Tănasă, precum şi Ştefan Balaban, patronul “AviPutna”, care i-a înmanat directorului actual al Colegiului, Marius Poll, o plachetă şi un catalog al promoţiei 1964. De altfel, directorul a promis că întalnirea aniversară de peste doi ani va avea loc în sala de festivităţi a colegiului, sală pe care doreşte să o construiască cu fonduri europene.

Spiritul cuzist

Dan Coşug, aşa cum i-a obişnuit pe foştii săi colegi, le-a trimis acestora o poezie intitulată “După 50 de ani” iar pe un ecran în bibliotecă au rulat imagini de la întalnirile anterioare precum şi de la finalizarea liceului. Foştii absolvenţi au avut parte de o surpriză plăcută din partea a două absolvente 2014 ale Colegiului “Al. I. Cuza” care le-au vorbit despre ce înseamnă spiritul cuzist în prezent. Asta după ce o parte dintre cei prezenţi au mărturisit că în familiilor lor se află trei generaţii de cuzişti. Elena Bîrhală Pascu, sora pictoriţei Mioara Pascu, decedată, a organizat o mini-expoziţie cu cateva dintre tablourile surorii sale şi a dezvăluit faptul că intenţionează să organizeze la Facultatea de Petrol şi Gaze din Ploieşti o expoziţie amplă cu lucrările artistei. A fost ţinut şi un moment de reculegere pentru cei dispăruţi, apoi s-a făcut un tur al liceului, iar la final fotografia de grup. Aceasta a fost realizată pe scările actualului sediu al liceului, clădirea în care au învăţat foştii liceeni fiind în prezent o ruină. După întalnirea de la colegiu, absolvenţii promoţiei 1964 au mers la restaurant. (M. VLĂDESCU)

Mai jos aveţi poezia pe care cuzistul Dan Caşug le-a transmis-o foştilor săi colegi cu ocazia semicentenarului absolvirii.

DUPĂ CINCIZECI DE ANI

Astăzi, din nou ne-am adunat            Dar, iată, anii au trecut
Că-aşa vrea Bunul Dumnezeu,            Şi ne-am urmat cu toţii soarta.   
Să sărbătorim, atat de minunat            Bărbaţi fiind, ne-am cam trecut,
Cincizeci de ani de la Liceu.                     Că anii trec şi ne dau gata.

Dar, înainte de “bairam”                Colegele sunt tot cochete
Pe cei «apuşi» să îi pomenim,            Dar puţine mai ţin minte,
Să ne-amintim cum ne rugam            Că noi, din «Liceul de Fete»
Ca an de an cu toţi să fim.                      Le făceam multe jurăminte.

În vremurile de atunci                Le vom dansa ca altădată,
Totul era frumos în jur                Cu-aceeaşi sublimă plăcere
Şi sentimentele adanci                Şi le vom spune, dar în şoaptă,
Făceau al lumii înconjur.            Că ochii văd, inima cere!

Trăgeam ocheade la colege,            Că, ce e mai frumos în viaţă
Ne-ndrăgosteam de profesoare.        Să ai sufletul de copil
Eram buni şi frumosi în lege,                  Şi pe cei care te învaţă
La fel ca razele de soare.                       Să îi iubeşti mereu, subtil.

În CUZA- am cunoscut iubirea         Să ne-amintim vremile bune
Şi bucuria notei cinci                 Şi să uităm că azi ni-i greu.
Şi toţi simţeam că nemurirea             Nimic nu-i mai frumos pe lume
E în Liceul de aici.                 Decat viaţa de liceu.

Purtam frumoase uniforme             Să curgă vinul în pahare
Şi numere corect cusute                        Şi să ciocnim cu toţi, mereu
Toţi admiram frumoase forme              Că viaţa este trecătoare
Şi vorbeam vrute şi nevrute.             Oricat de bun e Dumnezeu.

Profesorii, cu toţii ne iubeau            Cred     în miracolele toate,
Deşi unii erau mai exigenţi            Dar nu promit că în ast an
Cu duioşie ne "picau"                      Deşi speraţi că, totuşi, poate
Sau ne lăsau, chiar  repetenţi.        Vă veţi întalni cu Coşug Dan.

Cu ce plăcere concuram            Mulţi Ani să-aveţi şi sănătate
La cor, cu cei de la «Unirea»        Cu asta-nchei ce-aveam de spus.
Chiar dacă-ntr-una noi pierdeam,        Să daţi necazurile-n spate
Dar nu ştiam ce e mahnirea.            Şi să îl iubim pe Iisus.
Cu dragoste,
                       Dan Coşug
06 Iunie 2014
   


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.