Educație

Vrancea isihastă: Schitul lui Vartic

Valentin Muscă
17 feb 2014 1028 vizualizări
Fondat la începutul secolului XVII de vornicul Ursul Vartic pe Moşia Galbeni, Schitul a fost metoc al Mănăstirii Soveja u fostul aşezământ monahal nu figurează în niciun ghid turistic, album sau lucrare de promovare a Vrancei

Uitat ca atâtea foste aşezăminte monahale din judeţul Putna, consemnat în documente cu numele de Schitul Galbeni sau Schitul Năneşti şi mai puţin cu numele de Schitul lui Vartic, aşezământul de pe Valea Zeletinului ne aminteşte despre o perioadă în care pe aceste locuri se afla întinsa Moşie răzăşească Galbeni. Situată astăzi departe de cătunul Galbeni, între satele Costişa de Sus şi Costişa de Jos, unde se întindea odinioară Moşia donată de Ursul Vartic, Schitului său, biserica de lemn este una din puţinele mărturii ale celor peste 250 de viaţă monahală de pe Valea Zeletinului. Prima consemnare documentară a bisericii fostului aşezământ monahal este din 1632, când Ursul Vartic întocmeşte un act prin care întăreşte închinarea Schitului, Mănăstirii Dobromir: ”Adică eu, Ursul Vartic biv vel vornic şi fimeia me, cu Ana şi cu fiică-mea Niacşa, cum noi de bunăvoea noastră am dat vinitul de la Galbini la mănăstiri la Dobromira, undi esti hramul Naşterii Domnului nostru Isus Hristos, încă de la sfinţire bisericuţii undi este hramul Sfeti Neculaiu”. În ce priveşte ctitorul, un act domnesc din 1730 precizează că Ursul Vartic era nepotul lui Fătu Galben, unul din bătrânii fondatori ai moşiei răzăşeşti Galbeni. Metoc al Mănăstirii Soveja, după 1863 îl întâlnim în documente ca metoc al Bisericii Domneşti din Bârlad. Spre sfârşitul sec. XIX Schitul a fost desfiinţat, iar biserica a devenit lăcaş de mir şi filială a parohiilor din vecinătate. Interesant este că lăcaşul a străbătut istoria, purtând neoficial numele de Schitul lui Vartic, deşi istoria începuturilor s-a pierdut complet din memoria locului Paradoxal, fostul aşezământ monahal nu figurează în niciun ghid turistic, album sau lucrare de promovare a Vrancei, la fel cum nici biserica de lemn nu se regăseşte în nicio statistică a obiectivelor istorice sau religioase din judeţ. (Valentin MUSCĂ)


În lipsa unui acord scris din partea Ziarului de Vrancea, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi inseraţi vizibil link-ul articolului: #insertcurrentlinkhere

Ziarul de Vrancea  nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor din comentariile de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.

Comentarii: 0

Adaugă comentariu
Trebuie să fii autentificat pentru a putea posta un comentariu.
Ziarul de Vrancea doreste ca acest site sa fie un spatiu al discutiilor civilizate, al comentariilor de bun simt. Din acest motiv, cei care posteaza comentarii la articole trebuie sa respecte urmatoarele reguli:
1. Sa se refere doar la articolul la care posteaza comentarii.
2. Sa foloseasca un limbaj civilizat, fara injurii, calomnii, comentarii antisemite, xenofobe sau rasiste.
3. Sunt interzise atacurile la adresa autorilor, daca acestea nu au legatura cu textul.
4. Username-ul sa nu fie nume de personalitati ale vietii publice sau parodieri ale acestora.
Autorul unui articol poate fi criticat pentru eventuale greseli, incoerenta, lipsa de documentare etc.
Nerespectarea regulilor mentionate mai sus va duce la stergerea comentariilor, fara avertisment si fara explicatii.
Abaterile repetate vor avea drept consecinta interdictia accesului la aceasta facilitate a site-ului.